Somn Incolor

Pe mii de chipuri se-ascund umbre.

Nu va-ncredeti in zambete perfide,

Si nu dati ascultare fantomelor sure.

Inchinati-va sufletul culorilor dure.

Ele va vor fi salvarea-n clipa de panica.

Ce simplu e sa ucizi spiritul din culori.

El asteapta sa-i prelingi picaturile de frica

Si sa-l eliberezi in luna lui mai, printre flori.

Ah, nu-i furati rasuflarea din petale.

Priveste-l cum creste in corola dulceaga,

Zambeste cand spre tine trimite sepale

Si ofera-i, in somn, o privire beteaga.

Vis pervers din culori…

Ceilalti

El: De ce esti aici?

Ea: Fiindca doar aici mai sunt primita.

El: Dar nu mai e nimeni in jur.

Ea: Tocmai de aceea ma aflu aici.

El: Haide dincolo, langa ceilalti.

Ea: Nu vreau sa mor.

El: Nu se va intampla nimic. Ai incredere in mine.

Ea: Nu vreau sa mor.

El: Nu vei muri. Am sa veghez asupra ta.

Ea: Cum m-ai putea tu ajuta? Esti invizibil…

El: Pentru ei, nu si pentru tine, draga mea.

Ea: Dar as vrea sa te vada si ei. Arata-te si lor, poate asa nu ma vor mai ocari.

El: N-ai nevoie de acceptarea lor. Lasa-i sa te dispretuiasca. Sunt orbi, sunt prosti.

Ea: Dar ma vor omori.

El: Iti vor inlesni drumul spre mine.

Ea: Haide sa mergem dincolo, langa ceilalti.

El: Iti voi sta pe umar. Iti voi respira gandurile rele, n-am sa te las singura.

Ea: Te iubesc, sa stii!

El: N-am sa las pe nimeni sa te loveasca.

Ea: Dar uita-te la mine, sunt plina de rani. Sangerez…

El: Asa te-ai nascut…cu rani sangerande.

Ea: Ei mi le-au facut.

El: Sunt parte din tine acum, chiar daca le-ai dori disparute.

Ea: Ma voi vindeca?

El: Nu esti bolnava, n-ai fost niciodata. Restul sunt muribunzi.

Ea: Restul…

El: Priveste-i, sunt cuprinsi de spasme grotesti. Ranjetele le ucid armoniile iar monstruozitatile ratiunii le-au daruit chinuri.

Ea: Chinuri?

El: Ei sufera inca din frageda pruncie. Sunt urati, sunt diavolesti, sunt oameni fara de chip.

Ea: De ce nu ii ajutam?

El: Nu vreau sa mori.

Pretutindeni

Pe cer se vad fluturi de albastru si pasari de negru

Pe cer se vad nori revarsand de ploi

Pe cer se vad petale arse de vant si flori de suflet

Pe ape se vad frunze de gand si fiori de lichid

Pe ape se vad simtiri ce scufunda suflete.

Pe pamant se vad doar monstri cu infatisare angelica.

Ascultati

Aerosmith-Crazy

Neinceput

Cuvinte se-ascund printre randuri,

Ganduri se-astern pe foi pierdute,

Si-ti soptesc, in clipe noi, ca vei muri.

Incepi a tremura gandindu-te la moarte,

Si te temi de miracolul diurn al visului

Te simti cufundata in patimile diavolului.

Esti slaba iar corpul ti se zbate frenetic,

Stiind ca nimic nu-ti va scapa sufletul ezoteric.

Iluzia din Fluturi

Fluturi in haine de gala

Plutesc lin prin sala goala

Lasand in urma arome

Neprihanite de forme.

Aerul pare vrajit de voi,

Patat de sentimente noi.

Fantasme albe canta incet

Poezii din lapte, fara de sunet.

Atmosfera e de basm nescris.

Lumini magice, de nedescris

Scalda corpurile mici si calde

Si le-nveleste-n ganduri blande.

Praf de suflet se-asterne acum

Printre fuioarele de fum,

Nimeni nu este aici, acum

Toti s-au ratacit pe drum.

Orasul din Fire

Picaturi mari si reci lovesc asfaltul.

Strada este cufundata-n ape murdare,

Sufocata in fulgi plini de noroiul

Negru si ranced al orasului din fire.

A fost creat din pura intamplare de noapte

Cand nimic in jur nu era, doar nisip,

Mangaiat de vantul cald de miazanoapte.

Ea a pus dorinta sa creeze fiinta dupa al ei chip

Impleti mii de siraguri de viata,

Darui cateva momente de zambet.

Respira multe clipe de surd tunet

Si incepu sa coasa oameni fara de fata.

Luni multe au trecut pana-ncepu a lua forma

Fiinta magica, maiestuoasa dar moarta.

Nimic nu prevestea o asa creatie diforma

Unde nimeni nu parea a avea fericita soarta.

Inceputu-i fu ferice, raze de soare scaldau creatura

Zambete incarcau zorii dulci si gadilau simturile

Canturi de pasari pestrite inganau atmosfera.

Scumpe iluzii consumate au fost in momentele

De dupa ploi, de dupa furtuni si lacrimi umane

Cand venele-i se transformara-n mlastini negre

Si totul se sfarsi, magia fu distrusa in clipe profane.

De-atunci orasul din fire fu cuprins de secunde funebre.

Transformarea era completa, siragurile de viata s-au rupt

Momentele de zambet pierdute se facura, in balti de negru

Monstrul incepu a-si smulge aripile, omul l-a corupt,

Nicio sansa de-a creste, creatura n-a avut…

Printre Vise

Sub clar de luna, zambet mi-ai daruit

Si-n acea clipa, tot deveni fara de sfarsit,

Sentiment de libertate si fior lipsit de moarte

Invadara trupul meu, invaluit in soapte.

In jur, greieri cantau arpegii nocturne

Iar licuricii dansau in mine si-n tine.

Intinsi in iarba, stele oarbe contemplam,

Eram simpli, eram puri si-atat ne doream.

Licoare de trandafir ne-nsela simturile

Si omora ratiuni ce-au bantuit atriile

Si ventriculele, injectate cu suflete pierdute,

Cu amintiri de cimitir si petale de mult ofilite.

Ma pierd si te gasesc printre nori de noapte,

Sperand ca intunericul va-mbratisa spiritele necoapte,

Le va oferi in dar pahare cu sange si lacrimi,

Rodul inimilor ingreunate de omenesti patimi.

“Uita asta” iti spun printre sarutari calde,

“Stiu ca zilele ne fura presarate cu trude,

Dar acum, cerul s-a deschis. Urmeaza-ma

Si vom mangaia luna, a noastra pierduta mama.”

Ma prinzi de mana-ncet si de pe nori plecam,

Zburam inconjurati de porumbei si uitam.

Necunoscutul ne va fi de astazi camin,

Ne vom imbaia cu singuratati fara de chin.

Vino…

Lumini

Paduri adanci, intunecoase, dau nastere

Umbrelor violente ale imaginatiei noastre,

Ne-nfioara simturile si sudori reci ineaca

Pielea zgariata de unghii, scoase din teaca.

In jur, lumina se-ascunde de dorinta sufletului,

Iar sunete zgariate inchid asteptarea timpului.

Oh, secunde maiestuoase ce zburati in taina

Luati-mi totul si imbatati-l cu sunete de doina

Si cufundati-l in secrete diurne si intr-o chemare nocturna.

Printre trunchiuri, corpu-mi e schilodit de trecut,

Cel care mi-a imbracat trupul in canturi de flaut

Si-n frunze aspre, adunate dintre mii de cioburi.

Prin labirint mi-am ratacit pasii, urmand fluturi

Ce zburda frenetic printre ganduri si flori de vara,

Acolo unde sufletul nu va putea nicicand sa piara.

Printre ramuri o lumina stinsa se zareste-n noapte,

Scaparea e aproape, dar viata din noi e departe,

Am pierdut-o intr-un sipot de parau de munte,

Pe cand visam la doruri ce ne-au fost furate.

Acela-s eu

Metamorfozele gandului pervers se rasfrang

Si-ataca ratiuni imaculate, eliberand in aer

Gazul ilariant al stupiditatii noastre de inger.

Si-n momente reci, la piept incep sa strang

Tot ce drag mi-a fost, si-am ajuns sa urasc

Fiindca acela-s eu, scanteie data de-un vreasc

Aruncat in foc de gand si vartej de cadavre.

Acela-s eu, inainte de-a injecta-n ochi, dorinta,

Acolo unde, nicicand n-a dainuit o simpla fiinta.

Incep sa ma inec in somn cu visele absurdului,

Daruite de ingerii fara de aripi, ai intunericului.

Fara sa inteleg care imi e soarta de dincolo de azi

Imi spun ca acela-s eu, fantoma ce te-ajuta sa cazi

Si-ti arunca asupra crestetului, cosmaruri de toamna,

Dorindu-ti viata tulburata de zboruri line de pana.

Acela-s eu dincolo de umbre de flori pestrite…

Acela-s eu…

Ascultati

Vita de Vie-Varza

Moarte

Uita secunda ce tocmai a trecut.

Fiindca insemnatatea ei e surda

Iar maine va fi doar o clipa absurda.

Uita ora ce tocmai a trecut,

Simtirile fiintei lipsite au fost de scop

Si tot ce-a fost simt nevoia sa ingrop.

Uita ziua ce tocmai a trecut,

Gandurile au fost schilodite de dureri,

Si te-ai lasat orbit de false fericiri.

Uita anul ce tocmai a trecut,

Si uita-ti visele ce ti-au tulburat somnul,

Fiindca in tine inca dainuieste monstrul.

Uita-ti viata ce trece,

Pierde amintirile ce reprezinta al sufletului cant

Si transforma-te intr-un nor de praf, rascolit de vant.

Cetate de ganduri stricate

Cetate de ganduri stricate

Porti largi a inchis catre noi

Balauri imensi si mii de strigoi

Urla dincolo de zabrele otelite.

Dar zidurile incet incep a ceda

Si monstrii dau sa iasa in tine

Sa roada din oase si din mine.

In sufletu-ti locas de inima fada

Mi-am gasit linisti morbide

Si-am inceput a canta demoni,

Monstri si suflete de gemeni.

Dar acum ascunzisul ma ucide.

Pereti-i din sange se surpa in mine

Atriile otravite ti-au fost, cu soare

Si se opresc din a mai darui suflare.

Sufocand suflet crescut in vene.

Scapare din mormantul de atrii nu am

Vampirii sufletului distrug creatia,

Imi ard sufletul si gandul, imi ard temelia

Si-mi asaza trupul in cavoul unde te chemam

In vremuri trecute, pe cand traiam in noi,

Printre plamani si mii de nescrise foi.

Petale

Petale de trandafir ti-am asternut in camera ieri

Le-am daruit magie-n parfum, dulci chemari,

Trandafir simtit si respirat dupa al tau chip,

Doine de spini sangerii si cantec de nisip.

Petale de trandafir ti-am asternut astazi pe pat,

Din surd somn al fiintei, in taina le-am presarat

Si zac neauzite pe a ta patura de patimi impovarata,

Asteptandu-ti venirea mistica cu pasi gingasi de fata.

Petale de trandafir ti-am asternut pe buze acum,

Le-ai risipit dintr-un singur fum de tigara amara,

Neinsemnate ganduri rasfirate-n colbul din drum.

Vant napraznic le loveste neincetat, intr-o gara.

Petale de trandafir ti-am asternut pe catafalcul gol,

Fara regret, fara farama de lacrimi dornice de piele,

Am ras in gand si m-am indepartat cu pas domol,

In mana tinand o inima ce plange dincolo de perdele.

Fiinta

Fotografii…

Fotografii iti contureaza chipul

Si-ti dau culoare in momentul

Libertatii depline a simturilor.

Te contureaza-n roza florilor,

Te hranesc din pantecele noptii

Si-ti deschid, in dimineti, ochii.

Simplu-ar fi sentimentul din hartie

O figura de stil, o alegorie,

Dara fiinta e complexa, e nestiuta,

E ascunsa si de multe ori pierduta.

Epitaf de poze-ti voi asterne la cap

Vom dormi asta-seara cu schelete, in dulap

Si vene le vom da oaselor negre,

Si simtiri le vom darui, durere.

Cosmar de vara in timp de toamna

Va darui pozelor o atitudine profana.

Pacatele nu-ti vor da pace-n amurgul violet

Sunete line, sunete fine, zgomote de tunet

Acorduri de chitara si note de vioara

Portativ defect, noaptea ma infioara.

Hartii…

Valuri

Valuri-nalte rascolesc nisipul plajei,

Alge moarte se-astern in podul palmei,

In timp ce ne lasam purtati de ape fierbinti,

De reverii ireale, rodul dulcii noastre minti.

De sub ape, stele amare stralucesc in noapte

Iar scoici, pe-ascuns, la ureche, iti ingana soapte.

Nesfarsita clipa este in momente de visare

Dureroasa este insa a dorintei adormire.

Sare iti acopera pielea ascunsa-n raze de luna,

Iara ochii albastri-ti ustura-n taceri nocturne,

Dar te sarut incet pe gat, iar simtirile-s uitate,

Aruncate-n apa, in oceane albastre, clocotind de fapte.

De deasupra, regina azvarle zambete de raze

Si ne imbata-n secret sub fine atingeri de buze.

Fericirea e eterna acum iara moartea e departe,

Tu esti aici, langa mine, de acum pana-n eternitate.

Vis

Culori sterse-ti acopera tainic vocea

Privindu-te, timpul furisandu-se trecea,

Si simteam cum nimic nu s-ar putea intampla

Sa fure aceste momente de sinceritate goala.

Vorbe goale imbraca timpurile crapate,

Intelesuri pierdute incep sa se arate,

Schelete de flori se-astern la picioare

Iar din codru incep a se aduna fiare.

Culori le-au dat strigare balaurilor negri,

Si i-au rapit, asternandu-i printre flori.

Te vad vorbind dar nu-ti cunosc glasul

Te simt tremurand dar nu-i al meu dorul.

Flori de gheata-ti imbraca parul desfacut

Fara sa stii, in secret, eu ti le-am asternut

Ca in somn sa-nfloreasca si sa-ti dea sarut

Sa-ti freamete buzele-n vise rostite de un mut.

Dar eu nu sunt acela ce-ti va povesti sufletul.

Nu sunt cel ce-ti va impartasi, in tacere, gandul,

Sunt un vagabond pierdut pe meleaguri straine

Printre miresme de trandafiri si priviri meschine.

Cioburi

Fragmente de ochi se-astern pe podea

Diavolul de mult acest lucru si-l dorea

Vrea sa ne prefacem in mii de cioburi

Sa devenim ganduri in ale facerii focuri.

Nimic decat cuvinte ce dau nastere la dor.

La dorinte ce te-ating cand plutesti pe-un nor.

Dar astazi, firmituri voi aduna-n palma,

Le voi ascunde pe toate intr-o naframa.

Iar cand soarele-ti va arata intunericul.

Pe cand vantul iti va spune-n gand, intelesul

Si sensul florilor de fier ce-ti imbogatesc

Sufletul, atunci tie am sa ti-o daruiesc.

In camera pierduta-n umbrele trecutului

Departe de razele reci ale soarelui,

Dincolo de furia ochilor ce ne-ataca,

Intr-un loc unde dormiteaza regina matca,

Aici sa-nchini zeilor naframa de tine primita,

Iar cand din ceruri lumina rece iti va fi data

Si Zeus, mana-ti va intinde, zambind incet,

Atunci draga mea, atunci sa dai nastere unui zambet.

Tu

Nu-ntelegi de ce-ti spun acestea, acum

Nu-ntelegi de ce iti spun ca esti doar fum

Fum de tigara inspirat in vreme de vara.

Si ucis, de ei, in aceleasi clipe vechi de seara.

De ai stii ca te-ascunzi in picaturi de ploaie

Stand la geam, privindu-le, sufletul se-nmoaie

Gand de vara-n timp de noapte pierduta

Liberat de suflet ratacit pe linii de harta.

Picaturi mari rupte din nori, rupte din tine

Mor pe pamant, eliberand doar urlete fine,

Si-ti distrug speranta de a vedea lumina,

Si-ti creeaza dureri de injectii cu morfina.

De-ai cunoaste ca esti doar un fior

O pura excitatie a corpului, un dor

Un dor de a crea poezii din noroi negru,

Si de a le recita in clipe de calm funebru.

Ai ajuns a fi o holograma, un vis,

Tablou sculptat in straturi de aer inchis,

Desen pe-asfalt lovit de ploi si vant,

Miros de flori asezate pe-al tau mormant.

Esti tu…

Lanturi

Sclipiri de ape tulburi iti invaluie chipul

Sunetele lunii iti spala, in taina, trupul

Sonate surde te-ngana in momente ascunse

Iar palma ti-e plina de amintiri scurse.

Ti-aluneca incet printre degete

Timpul pierdut pe-alei prafuite

Si-ncerci sa-l culegi din noroi

Sa-l asterni pe-un altar de strigoi.

Regrete ajung a-ti ineca privirile

Si-ncepi a te dezlega din firele

Ce te-au tinut captive-n temnite,

Unde lacrimi incarca mii de fete.

Dar firele, lanturi se dovedira a fi

Si-n temnite ai fost osandita a muri

Printre umbre si ganduri pierdute

Printre rani si sperante rupte.

Podelele-s pline cu flori de sange

Doar o raza de soare patrunde si te frige

Ascunsa-n intuneric pentru atata vreme

Piele incepe a-ti fi roasa de guri de vierme.

Rani deschise-ti dau dureri acute

Dar tu mai poti spune doar strigate mute.

Nimeni nu-ti va gusta din fiere

Nimeni nu te va imbata cu miere.

Amintiri din vreme de mare fericire

Te chinuie-n vremuri de nenorocire

Acestea-ti vor servi drept mormant

Aici te vei intoarce in vechiul pamant.

3-5-7

Trei ani trecura de cand ea n-a mai zambit

Trei lacrimi se-uscara pe obrazul innasprit

Trei ganduri nu-i dau liniste-n noapte,

Trei blesteme ascunse-n soapte.

Cinci povesti ii defineau copilaria

Cinci cantece-i bantuiau gandirea

Cinci copii ramasi pe ulita pierduta

Cinci suflete dau nastere la o ultima reduta.

Sapte ani n-au cunoscut pacate,

Sapte sunt meditatiile netereminate,

Sapte scrieri ii ascund trairi,

Sapte dorinte-s tainuite-n trandafiri.

Niciun suflet dornic sa cunoasca,

Nicio persoana dispusa sa sarute o broasca.

Ascultati

Bob Marley-No Woman No Cry

Desen

Tu: Ce scrii acolo?

Eu: Fantome.

Tu: (nedumerita, crezand ca nu a auzit bine) Fantome? Cum poti sa scrii fantome?

Eu: E usor…

Tu: Nu prea inteleg(dezamagita).

Eu: Le scriu pentru ca mi-au otravit cerneala…

Tu: Ti-au otravit cerneala?

Eu: Da. Priveste, cerneala acum e albastra.

Tu: …si nu asa e normal?

Eu: Cerneala mea era incolora inainte iar fantomele au otravit-o. Doar de as scapa de ele, de mi-ar reda cerneala mea incolora.

Tu: Si-atunci cum ar mai vedea cineva ceea ce scrii?

Eu: Ah, refuzi sa pricepi. Nu scriu pentru ochi, scriu pentru suflete defecte, pentru schelete de petale si raze de luna.

Tu: …

Eu: Priveste-ma putin si spune-mi ce vezi.

Tu: Dar nu te vad, unde esti?

Eu: Aici, in fata ta, te uiti la mine.

Tu: Am orbit? Nu te vad si nu-nteleg de ce.

Eu: M-am desenat cu cerneala incolora acum ceva timp, iar tu refuzai sa nu vezi ceea ce nu trebuie vazut ci doar simtit.

Tu: Visez?

Eu: Lasa-ma sa te desenez pe fata cu fantome.

Tu: (neintelegand nimic, tace)

…

Eu: Uite, acum esti mai frumoasa ca oricand. Pacat ca nimeni nu va putea vedea asta…

Tu: Da-mi o oglinda. Vreau sa ma vad.

…

Eu: De prisos iti e oglinda acum, esti doar o fantoma.

Tu: Cum e posibil asa ceva? De ce nu ma mai pot vedea?

Eu: Pentru ca refuzi.

Tu: Dar…eu…(debusolata)

Eu: Ai ajuns ploaie si vant.

Tu: Ploaie? Vant?

Eu: Da…esti vant pentru ca nimeni nu te va vedea, dar toti te vor simti iar ploaie deoarece…

Tu: …?

Eu: Vei purifica suflete si vei ineca dureri.

Tu: Dar cum pot ajuta daca sunt doar o fantoma?

Eu: Prin creatie, draga mea.

Tu: Am ajuns doar o scriere de a ta.

Eu: Da, esti intruchiparea randurilor mele. De mult imi doream sa pot face asta. Sunt fericit.

Tu: Eu nu sunt fericita…nu vezi ca lacrimile imi inunda obrajii?

Eu: Nimeni nu-ti va vedea lacrimile.

Tu: Dar vreau ca lumea sa vada, sa simta ceea ce simt eu acum.

Eu: Ajuta-i!

Tu: M-ai ucis…mi-ai dat nastere, moarta.

Eu: Nu gandi asta, ti-am dat nastere prin moarte, draga mea.

Tu: Monstrule!

Eu: Esti parte din mine, sa stii. De aceea te iubesc asa cum tu ma urasti.

(liniste)

Papusa

Picaturi de ceara

Te-mbraca diseara

Si-ti ard madularele

Distrugandu-ti aripile.

Ascute-ti gheare

Cheama fiare drept ajutoare

Ah, nu imi da ascultare.

Unde te afli acum?

E doar un alt drum

Pe care te-ai ratacit

Sperand ca nu e totul mit.

Totul se-ascunde

Dincolo de unde

Dincolo de ape

Acolo unde doar gandul razbate

Sperantele se naruie

Nimic nu-mi apartine mie

Decat acest gand

Pe care-l scriu oftand.

Ascultati

Everlast-I Can't Move

Portocali

Plantatii de portocali…

Dincolo vor fi numai plantatii de portocali, pomi roditori cu fructe coapte si frunze verzi ce emana miros de viata.

…

Stai pe-o patura si te-ntrebi cum de ai ajuns acolo.

Cauti indicii care sa-ti explice de ce esti aici si-ncepi sa scormonesti, cu ochii speriati, prin buzunare…dar nu gasesti nimic. Te uiti in jur dar nimic nu-ti e cunoscut.

Picioarele incep a-ti tremura si simti nevoia sa te asezi pe patura inflorata cu desene banale, patura primita la moartea sufletului tau.

…

Cerul e albastru, e sincer si e pretutindeni. Cate un nor pierdut il pateaza si-l face imperfect.

Toti avem norii nostri…

Te-ai calmat acum iar picioarele incep sa te-asculte iar.

…

Te ridici si-ncepi sa te plimbi printre pomi.

E cald si sudoarea iti imbiba camasa suflecata la maneci si descheiata la gat.

Ce nu ai da pentru un pahar de apa…

Dar mergi, nu te opresti, asa ai fost invatat.

Doar de ai asculta pamantul si frunzele care iti soptesc secrete…

…

Orele trec iar picioarele te dor, ai obosit cautand ceva printre portocali, ceva…

…

Printre ramuri se-aud rasete de copii.

Da, rasete de copii asa cum radeam toti odata, candva…

Te-ndrepti spre ei cu pas grabit sperand ca iti vor aduce salvarea dar totul e in van.

Doar de ai reusi sa ii gasesti, sigur iti vor arata iesirea din plantatia de portocali.

E cald…

Poate incepi sa delirezi sau poate…nu, sigur imaginatia iti joaca feste.

Grimase de dezamagire iti inunda chipul.

“A fost doar imaginatia ta perfida, nimic altceva. Ce ar cauta copii printre portocali? De ce nu i-ai gasit? Nu pot sa gasesti ceva ce nu e real.”

Dar dintre pomi in cale-ti iese un mic baiat, murdar pe-obraji si pe maini iar pantalonii ii sunt rupti in genunchi. Parul ii e plin de praf iar pe mana are si cateva zgarieturi ce inca sangereaza.

…

Tu: Salut baiete.

El: …

Tu: Ma numesc … (intinzi mana). M-am ratacit printre portocali si nu stiu cum sa scap de aici. Poti sa imi spui pe unde pot iesi?

El: …

Tu: (nedumerit)De ce nu-mi vorbesti? Nu te speria de mine, sunt doar un om obisnuit, n-am sa te ranesc.

El:…

Tu: Spune-mi te rog pe unde pot sa ies de aici!(vorbesti raspicat)

El: Mama mi-a spus sa nu vorbesc cu oameni morti.

…

Copilul pleaca si se pierde printre portocali iar tu ramai singur si nedumerit.

Doar de te-ai fi oprit sa mirosi portocalii…dar nu ai facut-o!