Stam…
Culcati peste timp, peste distante,
Fiindca-n secunda reala ne scufundam
In senzatia ireala de excitare a balantei.
Tremuri…
Cuprinsa de fiorul cuprinzator al eternitatii,
Suntem in nori, suntem sub ape, nu vom muri,
Ci vom trai prin neterminatele sonate ale vietii.
Printre termometre stricate, cu sange de inger
Stam noi, in frig si sfidam credintele antume.
Ghetarii dormiteaza stupid, asteptand moartea,
Caci invechiti sunt si vor muri anost, printre postume.
Doar turturi de vara elibereaza mireasma de nou,
Iar in jur pluteste-un iz de cadavru batran
Ce nu lasa plaman nou sa respire sincer.
Pare-se ca ne-ndreptam spre-un lirism pagan.
Niciodata…atunci,…acum
Cuvantul nu se va transforma in fum
Rascolit de suvoiul cald al lunii,
Fiindca de aici vedem sfarsitul lumii.
Si-mi pare ca sfarsitul e-nceput
De noi, prin lanturi de copil mut
Ce-ti jura, in somn, atingerea frunzei.
Ah, totul ii datorez muzei.
Corbi cu pene de sange inchegat
Se-aduna frenetic la corpul inghetat.
Carnea o mananca animalic si lacom,
Lasand rest inima ce batea molcom,
Caci otravita era de iubire cruda.
Si-o candela cu flacara calda
Ardea-n camera ei, stinsa cu dor
In timp ce, plangand, pistolul, cu amor
Il mangaia, promitandu-i a ei viata.
In urma a lasat doar o floare de gheata…
Doamne, cat de frumos era rasaritul din ape…
Sublim moment de renastere pe tarmul marii,
Acolo unde se-ntalnesc iubitele eterne clipe,
Printre secundele rapite de-un pirat al sortii.
In zare se vad umbre de zambet vechi,
Sunt ale tale urme ramase demult pe cer
Din vremuri cu raze si saruturi stravechi,
Cand ganduri albe aveam, si-un soare sincer.
Acum inchide-ti ochii si-asculta-mi sufletul
Cum iti ingana-ncet o romanta prafuita
Si minte-mi simturile, apoi, cu sarutul
Promis odinioara, printre petale de soapta.
Lasa-ma sa-ti cuprind corpul plin de nisip…
Lasa-ma sa-ti sarut incet fruntea calda…
Lasa-ma sa-ti sorb lacrimile varsate odinioara…
Lasa-ma sa te iubesc…
Tu: Poti sa pleci…
Eu: Stiu.
Tu: Nu te mai tine nimic aici…poti sa pleci.
Eu: Si totusi tu inca mai esti aici.
Tu: Nici eu nu stiu de ce.
Eu: Eu stiu…sunt secundele de tei, sunt minutele de bumbac scamosat si sunt eu.
Tu: Tu nu esti nimic pentru mine. Esti o iluzie.
Eu: Stateam in fata oglinzii si vorbeam ore in sir. Doar noi doi…si ne iubeam…si…
Tu: Si atat!
Eu: Ai inceput sa uiti, ti se inchid ranile. Esti mai urata acum.
Tu: Am fost frumoasa doar cand tu erai in oglinda.
Eu: Sa nu-mi plangi plecarea din tine. Venise timpul.
Tu: Lasule!
Eu: Te iubesc, sa stii!
(Si oglinda s-a spart sub sarutul ei)
Negrul din alb se-nfioara
Pe note de batrana vioara.
E rece canicula norilor
Si-e calda suflarea florilor.
E verde in somn de albastru,
E intunecat in lumina de astru,
E rosu in galben de sange
E zambet cand chipul plange.
E frumoasa-n culori reci,
E zidirea vulcanilor antici,
E nimeni acum, e totul atunci
E liniste-n scancet de prunci.
Muget de floare stirba
Imi surzeste somnul.
E noapte-n batai de toba
Si-mi sarut gandul.
Fara sens privesc suflete.
Astept rece un raspuns
Dat de degete rupte
In pasi de fierbinte dans.
Doresc a-ti vedea suflul
Inchis in nisip aspru
Si doresc a ucide dorul
Ascuns de vrajitor macabru.
N-am sa dau uitarii…
Astazi am uitat sa-ti spun
Ca frumusetea ta e alba.
Cuprins in privirea oarba
Am uitat ca sunt un span.
Ochii ti i-am sarutat usor…
Mi-ai inganat atunci un vis
Rapit de mult din paradis
Si-ai promis ca n-am sa mor.
Era frig dar gandul clocotea,
Si-mi cuprindea totul, lin.
Am respirat far de suspin
Si ti-am trait secundele de nea.
Am inceput a-ti vorbi parul,
L-am mangaiat in cer, pe-un nor
Si liber l-am lasat sa-ti jure dor.
Ti-am desenat in stele, chipul…
Pierdut ganduri, tineresti, satene, nu raspund la niciun nume. Nu trebuie sa va purtati cu ele cu grija. Ofer drept recompensa poezii anoste si dialoguri obositoare. Daca-mi gasiti gandurile scrieti-mi in Luna si-n stele. Va multumesc!
Si-acum incerca sa ma-ntelegi…
Intai la ochi trebuie sa te legi,
Lasa-te cuprinsa de-abstract
Uitat de-un copil lipsit de tact.
Atat de simplu este sa-mi zambesti.
Atat de simplu este sa-mi soptesti
Gandul neterminat de aseara
Si-mbratisarea ce-are sa ma doara.
Pentru mine ai ajuns a fi hidos.
Te-au ucis demonii lui Bachus,
Si ti-au lasat rani pana la os.
Clipele fericite demult s-au dus
Acum au ramas doar lacrimi.
As vrea sa mori pentru mine,
La-nmormantarea ta sa ma chemi,
Ti-as asterne pe sicriu zambete fine
Si-as rade grozav vazandu-te ca dormi!!!
Viata,
Ganduri,
Martiri,
Fum,
Petale de trandafir,
Sicriu,
Zambet,
Mireasma,
Cuvant,
Poezie,
Luna,
Ghiocel,
Cruce,
Mizerie,
Pat,
Chitara,
Istorie,
Buze,
Pantec,
Sarut,
Tu!
.JPG)
Ai spini in ochii tai albastri.
Ai lanturi la mainile tale fine.
Dinti-ti stau risipiti pe perne.
Sangele-ti siroieste din urechi,
Si totusi ma privesti…
Si totusi ma atingi…
Si totusi imi zambesti…
Si totusi ma auzi…
Vraja-n convulsii animalice se stinge
Si-ajunge a distruge tot ce lin atinge.
Demonul din retina refuza sa plece
Si continua a-mi otravi clipa de pace.
Am sperat ca nu va fi cosmarul diurn
Ecranul realitatii mele, privite din turn
De fildes, ce sta sa-mi inclesteze trupul.
Catusele-mi frang incet carnea in locul
Pe care-odata l-am adorat nespus.
Mult timp am plans acru dupa timp dus
Insa, acele clipe s-au scindat in flacari,
Si nu mi-au lasat in urma decat fiori.
Spune-mi cine esti ca sa-ti dezvalui clipa mortii…
As fi vrut sa mori astazi.
As fi vrut ochii sa-i inchizi.
Ti-am visat crunta moarte,
Te-am vazut varsand soapte
Si-ti zambeam satanic din pamant,
Te-astept aici, sa-mi ingani un cant
Pentru suflet defect ingropat,
Pentru corp spasmatic incordat.
Campul de sange e plin.
Urlete pline de acid chin
Imbaiaza aerul acru si greu.
E sudoare in aer si-e Morfeu ,
Si-au dat viata stupid si rapid,
Au lasat doar ochi ce se inchid.
Cu par intunecat, cu privire galesa,
Cu brate fine si-nfatisare oachesa.
Un inger aparu printre morti,
Zambi ascuns si viata primira toti.
Nu stim de ce-au murit,
Insa stim ca apoi au trait…
El: Acum lasa-ma sa dorm…
Ea: N-am sa te las decat atunci cand imi vei zice de ce ai facut asta!
El:
Ea: Nu!
El: (inspirand adanc si greu) Bine…iti voi spune, dar va trebui sa stai cu ochii inchisi.
Ea: (putin nedumerita) Te ascult.
El: A trebuit sa plec de acolo, deja era prea mult pentru mine.
Ea: Asta nu scuza cu nimic faptele tale.
El: Stiu.
Ea: Bine, dar totusi am mai discutat despre asta. Am stabilit ca nu vom ceda tentatiei…Tu n-ai rezistat, ai continuat sa alergi dupa mistretul cu colti de argint dar ai cazut in capcanele intinse pentru el.
El: Era tot ce vroiam in viata…am pierdut-o insa, pe vecie.
Ea: Esti impulsiv si nesabuit.
El: Eram singur si pierdut… N-am facut decat sa iubesc.
Ea: Mare greseala dragule.
El: Credeam ca ingerii iubesc si ei.
Ea: Iubim, iubim enorm. Va iubim pe voi, prostilor. Eu te iubesc pe tine, sa stii. Dar nu mi-ai dat ascultare si te-ai lasat purtat de reverie ucigasilor de inimi.
El: Era reveria ei, i-o furasem demult. Nu mai suportam sa o vad cum plange.
Ea: Dar acum ea plange pentru tine.
El: Ma va uita in cateva luni. Am fost doar un trecator prin filmul vietii ei, nimic mai mult. Dar am iubit-o…
Ea: Si-acum o iubesti!
El: (stand putin pe ganduri) Da! O iubesc dar n-am sa-i pot arata asta din Iad.
Ea: Esti doar un copil nesabuit si indragostit.
…
El: (cu tremur in glas) Oare-mi va fi cald acolo?
Ea: Nu stiu.
El: Mi-e teama. Ma-nfricoseaza teribil gandul ca n-am s-o mai vad.
Ea: Ea te iubeste si-ti va plange trupul mort. Ai fost primul care a sarutat-o…nu te va da uitarii.
El: (oftand) Acum ma duc…Sper sa ma iertati, v-am iubit pe toti!
Doctorul din ambulanta: Haideti baieti, ultima incercare… Nu-i e sortit sa moara acum, e tanar.
Asistenta: S-a stins, am facut tot ce-am putut domnule doctor. Sa-l ajute Dumnezeu, de-acum doar El il va putea salva.
Doctorul: Era tanar…nu trebuia sa se sinucida. N-a lasat decat un mic bilet pentru o oarecare fata. Isi cere scuze…
Camera goala a ajuns.
Peste nisipul scurs incet,
Nicicand ea nu a plans.
A fulgerat c-un scancet
De noapte si de amintire,
Si doar atat…
N-a vrut sa-si verse trupul.
N-a vrut sa-si spuna suflul.
N-a vrut sa-si planga buzele.
N-a vrut sa-si arunce bratele,
Peste-ale lui promisiuni.
Camera de ceara e goala,
Si-nauntru semineul arde
Oase si sange pline de boala.
Linistea incet se-ntinde,
Iar camera se topeste,
Lasand in urma cadavre
De vorbe demult moarte.
Camera-ncet dispare…
Eu: Cine esti?
Tu: Nimeni…
Eu: Atunci de ce te visez in fiecare noapte?
Tu: Asta iti doresti.
Eu: Dar nu te cunosc.
Tu: Nu e necesar.
Eu: Nu inteleg nimic.
Tu: Inspira senzatiile si nu va mai trebui sa-ntelegi decat lumina.
Eu: Si cum pot face asta?
Tu: Trebuie sa iubesti.
Eu: Imposibil…
Tu: Esti pierdut pe veci.
Eu: Asa m-am nascut, fara de speranta.
Tu: Asa ai ajuns.
Eu: N-am dorit asta. Am dorit doar sa raman copil.
Tu: Si ce s-a intamplat?
Eu: L-au ucis cu secunde si cu mii de clipe reci. Acum am ramas doar eu…
Tu: Trist…
(clipe de liniste)
Eu: Spune-mi cine esti!
Tu: Eu sunt copilul din tine, priveste-ma, am crescut.
Eu: Nu se poate…
Tu: Aminteste-ti clipele de ratacire prin parcuri parasite si pe drumuri murdare, aminteste-ti momentele de zambet si de lacrima…aminteste-ti prima iubire si-atunci iti vei aminti de mine.
Eu: Nu vreau sa-mi amintesc nimic din toate acestea. Vreau sa creez din nou acele minute, doar atat…
Tu: Nu vei putea singur…
Eu: Stiu, poti sa ma ajuti?
Tu: Nu mai pot.
Eu: Dar esti copilul din mine…
Tu: Si m-ai ucis…tu, nu ei.
Doamne, e frig astazi in mine,
Simt cum iarna-mi curge-n vene,
Iara viscol de pamant ma-ngheata,
Lasandu-mi cicatrici reci pe fata.
Sunt adanci si far de sange acum.
Au fost odata vii, ne-ntinate-n scrum,
Pe cand pe cer ne-oglindeam,
Si in nopti calde versuri iti recitam.
Dar trecutu-mi inghetat a ajuns,
Lipsit de sori si de zambet ascuns.
Doamne, e frig iar in mine…
Pamantul e rece astazi, e inghetat.
Peste el s-astern mici picaturi de cer
Si-l transforma-n noroi exacerbat,
Ruginit si rece ca un zambet de fier.
Sa stam in noroi, sa-l inspiram
Sa-l adulmecam si sa-l sarutam.
Noroiul ne iubeste, e ca tine,
Plin de secrete si de imbratisari fine.
E-ntuneric mormantal si-e liniste,
Stand in noroi, simtit pamantul,
Ne-mbatam melancolic in soapte,
Asteptam liliecii ce-ti vor saruta parul.
Priveste-i cum zboara maiestuos,
Cheama-i la noi, acum, sa le cantam.
Sunt mii si mii, stol innaripat si taios…
Respira, a trecut visul, hai sa ne culcam.
Pe geam se vede morga orasului.
Astazi imaginea s-a intiparit sadic,
Nelasandu-mi loc de visare a omului,
Imagine a mii de morti ce umbla patetic.
Si-i privesc, si-i cunosc, dar nu-i salut.
Ii ignor si-i dispretuiesc profund.
Ii urasc pentru ceea ce mi-au facut,
M-au lasat pe-acest pamant sec, din lut.
Va urasc si va spun acum, fara retineri.
Am lasat in spate orice farama din mine
Si-am pornit printre mortii batrani si tineri,
Sa-i omor, dandu-le viata scursa din tine.
Astazi te-am sacrificat pentru ei,
Pentru morti si pentru moartea vietii,
Esti jertfa mea catre Hades, esti ca ei.
Acum te las sa zbori spre pamant-
Mormantul sortii.
Groapa de cadavre putrezinde
Se-ntinde pana-n margine de sat
Lasand dara de mirosuri rancede.
Loc satanic unde totul e uitat,
Nu-i inghiti si-ultima farama din trup,
Lasa-i macar zambet de-odinioara.
N-o afunda in abisul satanic, unde se rup
Ochi si se frang degete firave de fecioara.
