Primavara penelor inverse

Oamenii toamnei
Gandeau rasturnat, trecandu-si carnea
Intai pe sus si-apoi prin talpi.

Pamantul nu te intreaba nimic.

Pasari inverse
Ramolite-n forme de cadavre afecte
Zac legate gravitational
De oameni.

Aerul e rumen astazi.
Cred ca e de la pasari.

"Bunico,
Asa miroase o cadere?"

Cu ochi de carne privim in sus

Soarele
I-a lasat omului
Un corp cu gand de mult
Si amar sub infinit.

Se-ngana trosnet de carpiene
Cu unghii sub carne,
Ce-arunca-n spre vertical
Aripe ce-ascund intre pene
Cioturi de pamant.

Cerul si-ncaltat bocancii diafani
Si incepe sa tropaie cotangent
Noptile omului cu iz de nesfarsit.

„Poti sa-mi calci,
Cerule,
Tot ce-n mine mi-e exterior,
Caci sub talpile tale
Eu nu ma frang
Si nu ma plec
Cu gand de alb ce bate-n vant.”

Acceptarea lutului

Ti-a ramas pamant pe umeri.
Sterge-te.

Data viitoare sa le spui sa-ti inchida mai bine capacul,
Sa nu mai picure huma peste tine cand dormi.





Dar,
Priveste,
Pe umarul stang imi port mama
Si langa ea, in acel bobarnac de pamant,
Am tot ce-mi amintesc din tata.
Sa nu-mi mai ceri
Pamanturile sa mi le scutur.


Nicicand sa nu-ti mai negi
Trupul-Praf.

Alfabetul literelor

Asculta!

Se-aud literele cum crapa
Sub bocancii mei de mal.
De cat amar de Nil si Volga
Ma tot ingreunez pe-acel picior…

Poeti, veniti, literele cedeaza!

Acum e clipa cea intreaga
In care ele vor deveni poeti,
Iar noi alfabet le vom fi.




Acesta
E cel dintai vers
Scris din poeti.

Nu e destul Soare incat sa-mi topeasca ceara

Afara e negru
Si-e negru afara
Din oase zdrobite de cer si pamant.

Fara aripele altora poate n-am cunoaste unde e sus.

Pasare,
Mai spune-mi, rogu-te, ce simti
Cand aluneci prin cer,
Caci vreau sa stiu de merita caderea, urcarea.

E noapte atat de-adanc
Si simt atat amar de pasare in mine,
Incat implor sa mi se dea un labirint
Din care eu sa evadez.

Timpul din palma

Arata-mi palmele
Sa vad cum trece prin ele timpul.

Pare-mi ca aici vad
Oameni aranjand decorul lunii
Si-al lumii.

Pe sub unghiile tale trece
Alexandru cel Mare marsaluind spre Persia,
Nestiind ca pe degete-l asteapta
O scena unde se joaca piesa razboiului contemporan.

„Bunico,
Nu mai avem napalm.”

Prin palma curge Nilul
Ce-adapa seva piramidelor.
Uite-l si pe Ra cum apune abundent
Dincolo de policar.

Adu-mi lupa,
E miscare pe carpiene,
Iar eu nu o deslusesc.

Ah, da, oamenii aduc pietre
Pentru muntele Golgotei.

Orizontal

Stapane,
Priveste,
Nisipul se sfarama sub atingerea talpilor tale
In acelasi mod in care se striveste sub mine.

Forma ta mi-e asemenea,
Iar plamanii tai respira, cu ai mei,
Acelasi aer.

Singurul ce ma-nsala
E Timpul.
Nicicand nu-mi spune
De ce eu iti sunt sclav,
Iar tu imi esti stapan.

scrisa pe-o frunza de zapada

au respirat aici, candva, o iarba si-un rau,
un munte si-o urma carnoasa de ploaie.

poate cand dimineata va casca zgomotos,
noi nu vom mai fi noi.

poate tu vei fi brad, iar eu vreun pastrav
sau poate un sunet a salbaticie.

Pe front

Soldatule, de ce traiesti atat razboi,
Cu vinele-ti siroi de gloante?

Razboiul tau a expirat.

Pe campul de lupta,
Langa obuze
Se vand ziare si caricaturi
Iar soldatii asculta muzica in casti
In timp ce marsaluiesc
Cu stindardele in rucsac.

Acum,
Sa-mi spui, te rog,
Pe-al cui razboi il pierdem?

Dialog pe tema dreptatii

(tema la filosofie...dar am postat-o, sa vad ce recenzii voi avea)
A: …iar despre dreptate sa nu-mi vorbesti in timp ce strangi manerul sabiei. De binevoiesti, as vrea sa asezi sabia in teaca.
B: Tu ceri ca puterea-mi sa o ascund de balanta. Asa ceva mi-e strain.
A: Sabiile voastre cantaresc mai mult decat orice brat taiat. Dreptatea este a celui ce crede in ea cu toate vinele scaldate de sange. Nu vreau sa mai vad ghilotina cazand pentru dreptate…sau pentru dreptatea maniei, caci ea se naste din pantecele neputintei.
B: Si totusi, in mana am sabia si sfoara ce opreste lama ghilotinei. Cum poti sa imi vorbesti despre ce e drept cand gatul iti este sub tais?
A: Spunandu-ti ca astazi este timp frumos, la fel ca si Robespierre.
B: Dreptatea e in voi atat timp cat nu veti simti focurile facerii ei.
A: Nu toti simt asemenea tie.
B: Fiindca cei ce mor au lepadat sabiile sau nu le-au avut niciodata.
A: Dreptatea celor mici…o simpla adiere. As vrea sa urci pe acel esafod, sa privesti gloata adunata la spectacolul mortii si sa-mi vorbesti atunci despre credintele tale.
B: Si Nero isi plangea suicidul.
A: Omul nu se gaseste in dreptatea absoluta, a impersonalului. Lacrimile vor topi taisul. Eterna e credinta in dreptate.
B: Ce-mi spui e ca suprema este orbirea.
A: Da
B: Iar scepticii?
A: Scepticii nu vor cunoaste dreptatea.

Scurt tratat de ablefarie

Domnule,
Eu cred ca tu-mi predai
Un Dumnezeu gresit.

Doamne,
Sa intri in mine zburand,
Sa zbori din mine
Tarandu-te prin cioburile degetelor mele,
Caci eu nu-mi permit decat pamantul.