Mă pregătesc

Ultimul chibrit
Mă prinde iară cu ţigara încleştata între degete
Aşteptând să…

Nimic

Aici mi se termină gândul salvării.

De n-aş fi eu, de n-ai fi tu

Şi viața va tăcea cronometrat
De noi ne vom privi
Fără prezențe.

Tu nu ești aici.
Eu nu sunt aici.

Ce apariţie eşti tu

Ce apariţie eşti tu?

A,
Tu eşti momentul
În care mi-am pierdut vederea periferică.

Orbii dintotdeauna au ştiut să plângă.

Sub pătură

Aştept nud sub exoscheletul meu cusut in fabrică.

În jur pluteşte
O ceaţă dezordonată
Pe care am scuipat-o pe nări
Aidoma unui balaur înfricoşat.

Pe uşa fiecărei celule
Care mă compune
Atârnă jalnic câte o bucată de carton
Pe care am scris citeţ:
„dezveleşte-mă, mână!”

De n-ar fi Soarele, m-aş orbi

Sunt aproape sigur
Că, de mi-aş pierde ochii
Într-o prăpastie,
Ei vor redefini lumina.

Aud ruperea

Taci!

Taci
Cât să-ţi aud existenţa crudă
Pâlpâind lângă mine,
Iar eu să zac trist
Ştiind că nu eşti
Decât o sinucidere.

O pată de sânge pe imaginea mea din oglindă.

Sunt secundar

Acum,
Secunda asta care tocmai a trecut rostind „acum”
Te-am iubit.

Secunda ce a venit
Şi care iar a trecut din cauza cuvintelor mele
Nu te mai pot iubi.

Atât.
Doar atât.