Orasul din Fire

Picaturi mari si reci lovesc asfaltul.

Strada este cufundata-n ape murdare,

Sufocata in fulgi plini de noroiul

Negru si ranced al orasului din fire.

A fost creat din pura intamplare de noapte

Cand nimic in jur nu era, doar nisip,

Mangaiat de vantul cald de miazanoapte.

Ea a pus dorinta sa creeze fiinta dupa al ei chip

Impleti mii de siraguri de viata,

Darui cateva momente de zambet.

Respira multe clipe de surd tunet

Si incepu sa coasa oameni fara de fata.

Luni multe au trecut pana-ncepu a lua forma

Fiinta magica, maiestuoasa dar moarta.

Nimic nu prevestea o asa creatie diforma

Unde nimeni nu parea a avea fericita soarta.

Inceputu-i fu ferice, raze de soare scaldau creatura

Zambete incarcau zorii dulci si gadilau simturile

Canturi de pasari pestrite inganau atmosfera.

Scumpe iluzii consumate au fost in momentele

De dupa ploi, de dupa furtuni si lacrimi umane

Cand venele-i se transformara-n mlastini negre

Si totul se sfarsi, magia fu distrusa in clipe profane.

De-atunci orasul din fire fu cuprins de secunde funebre.

Transformarea era completa, siragurile de viata s-au rupt

Momentele de zambet pierdute se facura, in balti de negru

Monstrul incepu a-si smulge aripile, omul l-a corupt,

Nicio sansa de-a creste, creatura n-a avut…

Printre Vise

Sub clar de luna, zambet mi-ai daruit

Si-n acea clipa, tot deveni fara de sfarsit,

Sentiment de libertate si fior lipsit de moarte

Invadara trupul meu, invaluit in soapte.

In jur, greieri cantau arpegii nocturne

Iar licuricii dansau in mine si-n tine.

Intinsi in iarba, stele oarbe contemplam,

Eram simpli, eram puri si-atat ne doream.

Licoare de trandafir ne-nsela simturile

Si omora ratiuni ce-au bantuit atriile

Si ventriculele, injectate cu suflete pierdute,

Cu amintiri de cimitir si petale de mult ofilite.

Ma pierd si te gasesc printre nori de noapte,

Sperand ca intunericul va-mbratisa spiritele necoapte,

Le va oferi in dar pahare cu sange si lacrimi,

Rodul inimilor ingreunate de omenesti patimi.

“Uita asta” iti spun printre sarutari calde,

“Stiu ca zilele ne fura presarate cu trude,

Dar acum, cerul s-a deschis. Urmeaza-ma

Si vom mangaia luna, a noastra pierduta mama.”

Ma prinzi de mana-ncet si de pe nori plecam,

Zburam inconjurati de porumbei si uitam.

Necunoscutul ne va fi de astazi camin,

Ne vom imbaia cu singuratati fara de chin.

Vino…

Lumini

Paduri adanci, intunecoase, dau nastere

Umbrelor violente ale imaginatiei noastre,

Ne-nfioara simturile si sudori reci ineaca

Pielea zgariata de unghii, scoase din teaca.

In jur, lumina se-ascunde de dorinta sufletului,

Iar sunete zgariate inchid asteptarea timpului.

Oh, secunde maiestuoase ce zburati in taina

Luati-mi totul si imbatati-l cu sunete de doina

Si cufundati-l in secrete diurne si intr-o chemare nocturna.

Printre trunchiuri, corpu-mi e schilodit de trecut,

Cel care mi-a imbracat trupul in canturi de flaut

Si-n frunze aspre, adunate dintre mii de cioburi.

Prin labirint mi-am ratacit pasii, urmand fluturi

Ce zburda frenetic printre ganduri si flori de vara,

Acolo unde sufletul nu va putea nicicand sa piara.

Printre ramuri o lumina stinsa se zareste-n noapte,

Scaparea e aproape, dar viata din noi e departe,

Am pierdut-o intr-un sipot de parau de munte,

Pe cand visam la doruri ce ne-au fost furate.

Acela-s eu

Metamorfozele gandului pervers se rasfrang

Si-ataca ratiuni imaculate, eliberand in aer

Gazul ilariant al stupiditatii noastre de inger.

Si-n momente reci, la piept incep sa strang

Tot ce drag mi-a fost, si-am ajuns sa urasc

Fiindca acela-s eu, scanteie data de-un vreasc

Aruncat in foc de gand si vartej de cadavre.

Acela-s eu, inainte de-a injecta-n ochi, dorinta,

Acolo unde, nicicand n-a dainuit o simpla fiinta.

Incep sa ma inec in somn cu visele absurdului,

Daruite de ingerii fara de aripi, ai intunericului.

Fara sa inteleg care imi e soarta de dincolo de azi

Imi spun ca acela-s eu, fantoma ce te-ajuta sa cazi

Si-ti arunca asupra crestetului, cosmaruri de toamna,

Dorindu-ti viata tulburata de zboruri line de pana.

Acela-s eu dincolo de umbre de flori pestrite…

Acela-s eu…

Ascultati

Vita de Vie-Varza

Moarte

Uita secunda ce tocmai a trecut.

Fiindca insemnatatea ei e surda

Iar maine va fi doar o clipa absurda.

Uita ora ce tocmai a trecut,

Simtirile fiintei lipsite au fost de scop

Si tot ce-a fost simt nevoia sa ingrop.

Uita ziua ce tocmai a trecut,

Gandurile au fost schilodite de dureri,

Si te-ai lasat orbit de false fericiri.

Uita anul ce tocmai a trecut,

Si uita-ti visele ce ti-au tulburat somnul,

Fiindca in tine inca dainuieste monstrul.

Uita-ti viata ce trece,

Pierde amintirile ce reprezinta al sufletului cant

Si transforma-te intr-un nor de praf, rascolit de vant.

Cetate de ganduri stricate

Cetate de ganduri stricate

Porti largi a inchis catre noi

Balauri imensi si mii de strigoi

Urla dincolo de zabrele otelite.

Dar zidurile incet incep a ceda

Si monstrii dau sa iasa in tine

Sa roada din oase si din mine.

In sufletu-ti locas de inima fada

Mi-am gasit linisti morbide

Si-am inceput a canta demoni,

Monstri si suflete de gemeni.

Dar acum ascunzisul ma ucide.

Pereti-i din sange se surpa in mine

Atriile otravite ti-au fost, cu soare

Si se opresc din a mai darui suflare.

Sufocand suflet crescut in vene.

Scapare din mormantul de atrii nu am

Vampirii sufletului distrug creatia,

Imi ard sufletul si gandul, imi ard temelia

Si-mi asaza trupul in cavoul unde te chemam

In vremuri trecute, pe cand traiam in noi,

Printre plamani si mii de nescrise foi.

Petale

Petale de trandafir ti-am asternut in camera ieri

Le-am daruit magie-n parfum, dulci chemari,

Trandafir simtit si respirat dupa al tau chip,

Doine de spini sangerii si cantec de nisip.

Petale de trandafir ti-am asternut astazi pe pat,

Din surd somn al fiintei, in taina le-am presarat

Si zac neauzite pe a ta patura de patimi impovarata,

Asteptandu-ti venirea mistica cu pasi gingasi de fata.

Petale de trandafir ti-am asternut pe buze acum,

Le-ai risipit dintr-un singur fum de tigara amara,

Neinsemnate ganduri rasfirate-n colbul din drum.

Vant napraznic le loveste neincetat, intr-o gara.

Petale de trandafir ti-am asternut pe catafalcul gol,

Fara regret, fara farama de lacrimi dornice de piele,

Am ras in gand si m-am indepartat cu pas domol,

In mana tinand o inima ce plange dincolo de perdele.

Fiinta

Fotografii…

Fotografii iti contureaza chipul

Si-ti dau culoare in momentul

Libertatii depline a simturilor.

Te contureaza-n roza florilor,

Te hranesc din pantecele noptii

Si-ti deschid, in dimineti, ochii.

Simplu-ar fi sentimentul din hartie

O figura de stil, o alegorie,

Dara fiinta e complexa, e nestiuta,

E ascunsa si de multe ori pierduta.

Epitaf de poze-ti voi asterne la cap

Vom dormi asta-seara cu schelete, in dulap

Si vene le vom da oaselor negre,

Si simtiri le vom darui, durere.

Cosmar de vara in timp de toamna

Va darui pozelor o atitudine profana.

Pacatele nu-ti vor da pace-n amurgul violet

Sunete line, sunete fine, zgomote de tunet

Acorduri de chitara si note de vioara

Portativ defect, noaptea ma infioara.

Hartii…

Valuri

Valuri-nalte rascolesc nisipul plajei,

Alge moarte se-astern in podul palmei,

In timp ce ne lasam purtati de ape fierbinti,

De reverii ireale, rodul dulcii noastre minti.

De sub ape, stele amare stralucesc in noapte

Iar scoici, pe-ascuns, la ureche, iti ingana soapte.

Nesfarsita clipa este in momente de visare

Dureroasa este insa a dorintei adormire.

Sare iti acopera pielea ascunsa-n raze de luna,

Iara ochii albastri-ti ustura-n taceri nocturne,

Dar te sarut incet pe gat, iar simtirile-s uitate,

Aruncate-n apa, in oceane albastre, clocotind de fapte.

De deasupra, regina azvarle zambete de raze

Si ne imbata-n secret sub fine atingeri de buze.

Fericirea e eterna acum iara moartea e departe,

Tu esti aici, langa mine, de acum pana-n eternitate.