Nonsens

Esti cumva dincolo ?

Te vad infatisata-n

Curva voluptatii

Si totusi nu te dispretuiesc.

Difuz carnal

Draga mea,

Spune-mi, rogu-te,

De vrei sa ne iubim

Si oasele

Si venele

Si muschii.

Nu stiu cum altfel sa te cuprind

In sentiment.

Repertoriu

Venele pulseaza profound

Depresii de vara-

Rugaciuni pline de ocara.

Stropi de sange se-usuca

Pe fruntea ei.

Astazi va ploua cu ziua de ieri.

Prin iarba zdrobita de ghetele tale negre

Zace suferind cadavrul unui pacat.

Il resuscitam ?

Simtire

Pe piele-ti adie marea
Iar in pala tii strans firmituri de nisip.

Un val se starneste strengar
Prin parul tau ud.

Clipa se scurge sangeriu printre scoici si ganduri.

Arzator

Fumul se-nalta la norii pictati pe ceri.

Eu zbor,

Tu ma urmezi.

In aceasta noapte-n care demonii dorm

Si ceasul a adormit melancolic,

Plutim catre necunoscutul stropit cu atingeri

Si sarutul unui alcoolic.

Scara catre Ieri

Ramane scris pe-un trandafir

Acel ceva ce nume nu cunoaste.

Ascuns intr-un intunecat zafir

Sta-n tacere, printre moaste

Un martir.

El a murit demult,

Necunoscut si singur.

Oh, inger incult

De ce-al tau gand e simplu abur

Si viata-ti e un aspru cult ?

Pe nisip, in ploaie

Pe nisipul ud ploua rece

Iar apa e albastra.

Vama e vie

Iar suflarea-i imi bantuie visele.

Vantul adie usor prin zulufii creti

Si-mi sopteste-ncet cantecul vamii.

Il intreb unde sunt sorii

Dar nu-mi raspunde.

Am simtit iarasi Vama Veche in sange,

Am trait vis si cosmar.

Cerul ma uda amar,

In Vama zambeste, el nu plange.

Memento

Mustesc in intuneric o evadare luciferica.

Ha ha, ce ganduri mari pentru un netot. Ce reverie stupida, ce utopie.

Recapitulam ganduri vechi acum, lasate-n camera din fundul holului prost luminat. Uitasem de ele. Stateau prafuite sub un teanc de fotografii ale unor necunoscuti.

Va rog, nu mai zambiti la aparat. Ma infricoseaza grozav.

Atat de tare m-am speriat incat a trebuit sa arunc fotografiile. Nu-mi permit sa gazduiesc fantome pe hartie.

Acum...voi, gandurilor, de ce-ati revenit ?

Nu e drept.

Nu e drept !

Se-aude frigul cum patrunde prin fereastra crapata.

Astazi am jucat carti. Pariasem cu viata. De-aveam sa termin jocul, viata aveam sa o daruiesc.

Cu fiecare carte asezata in ordinea ce duce spre final, ma temeam mai mult. La un moment m-am blocat iara jocul ajunsese intr-un impas.

Am fost dezamagit.

Intrasem in transa si jucam frenetic.

Dar nu am reusit sa finalizez.

Am stat si-am contemplat.

Ciudat sentiment de usurare ma-nvaluia, fiindca traiam, dar totusi eram dezamagit de nereusita mea.

De ce-mi conditionasem suicidul, de ce a trebuit sa-l leg de un stupid joc de carti ?

Am pangarit idealul evadarii mele.

Onoarea gandului a fost masacrata de lasitate. Nu merit acest nobil act.

Misticul sinucigasului m-a fascinat dintotdeauna. Ah, curajul si nobletea acelui ultim pas premergator trecerii.

Inca nu imi este dat mie acel pas, dar poate candva am sa il merit.

Pana atunci ma regasesc in ipostaza mea eterna, de a visa la onoarea actului, la amintirea perimata ce ramane-n urma faptasului si la durerile incarnate adanc in reculegeri.

Stuf

Printre corali de nisip

Nascuti din valuri matinale,

Muzica va dansa.

Asteptam, langa scena goala,

Reprezentatia vietii

A unor actori cu instrumente.

Ah,

Am sa sarut aerul Vamii din nou

Si-am sa ma indragostesc de-al ei nisip

Si de a ei mare aburinda.

Depresia din gara

Desertul se-ntinde in juru-i.

Linistea rupta din al fiintei infern,

Nebunie ii aduce.

Singur,

Pe un taram de Nicaieri,

Se scufunda-n sperante fara de soare

Si fara de real.

Desertul are sa il invinga.