Poezia virusului culorii interioare

I-am spus
Că o să fie fata cu propriul curcubeu.

De fapt,
Îi făgăduisem că o să-i desenez unul
Peste pleoape.

Îmi cumpărasem şi acuarele.

Dar ea nu avea pleoape,
Iar eu îi promisesem.

Cum aş fi putut să-i spun
Că un curcubeu
Se vede doar cu ochii închişi?

Călătoria rănii spre carne

Ultima formă
Pe care-am purtat-o
Semăna cu o zi.

De fapt, cu o dimineaţă
Ruptă de undeva
Dintr-un pom.

Un păr.

Mi-am agăţat cămaşa şi bocancii
Pe-o creangă
Şi mi-am cules restul de trezire.

După gratiile acelea încă mai doarme povestea unui om

Şi daţi-mi voi o altă mână stângă
Şi degete mai bune
ca să continui pe-aceleaşi cărămizi
acea rugă lăsată,
strigată,
al cărei ecou se mai aude
încetişor
în lacăte, pe la-nserat.

(lui Arghezi)

Si dupa nesfarsit se pune punct

Noi suntem istoria
Ce nu va trece
Sub coperta,
Caci poezia din asfalt
Nu e atinsa de maini,
Ci doar de picioare.

Refugiul

Impinge-mi spatele
Dincolo de peretii acestia.

Doar spatele, pana ce
Printre caramizi raman vertebre
Si o mana cu praf de plamani.

Venele raman la mine.

Daca dincolo e nimic
Atunci sa construim
Interior
Ideea unei amintiri.

Casa unei palpitatii.

Nudul casei. Creatia.

Din tavan atarna maini.

Maini de copii,
Maini de adulti,
Maini de femei,
Maini de strungari,
Maini cu degete
Sau fara.

Atarna maini.

De cand mi-au aparut maini din tavan
Merg aplecat ca nu cumva sa le trezesc.

Canapeaua mea
S-a prefacut ridat
In buze stranse.

Ma doare canapeaua.

Doar lampadarul meu
M-asteapta printre membre,
Sa-i mai asez in varf
Cate ceva.

"N-am cunoscut cuvantul gandit. Cuvintele mele au fost doar senzatii."

Cesare Pavese

Casa scarilor. Eu stau la unu pe dreapta.

Usile!

Omul cu maini
Linge clanta interioara a usii.

Interioara lui.

Limba ii seaca.

Nevoia lui urla dupa apa.
Nu stie sa planga, nici sa ceara.

Usa incepe sa curga
Sub forma de caini si cristalin tamponat cu vata murdara.

Ochii pateaza talpile.

Acum e murdar
Si e pamant
Si e planeta
Si e bondar
Si e nimic.

Dar e.

Un caine iesit din usa
Roteste calm cheia in broasca.

Broasca oracaie.

Omul cu maini trece dincolo de usa
Tragandu-si genunchii peste praguri,
Lasandu-i abrupt in calcaie.

Altfel uita sa-i simta.

Mana are nevoie de genunchi juliti.

Genunchii ii amintesc de el.

S-a terminat usa, incepe culoarul
Si alta Golgota de urcat.

Divinul pasarii cu gust de sarpe

Pasare cu gust de sarpe,
Ce-ntelegi din ouale din cuibul tau?

Eu murind.

Negarea antilopei

Cred ca piciorul tau a mers prea mult.

Pleaca fara el astazi,
Fa-te ca il uiti prin mansarda sau poate in chiuveta.

Cand strazile te vor vedea asa
Se vor rostogoli pana la tine,
Pana sub piciorul ramas si,
Ajutandu-te sa nu cazi,
Te vor zbura in idee.

Oh, vei simti atat de Tu in gustul acela de aer de pe limba ta,
Asa,
Fara un picior,
Incat a doua zi iti vei uita
Si pieptul si mainile si sexul
Prin mansarda sau poate in chiuveta
De vei ramane din tine
Doar Tu.