4

Îmi curg. Imaginea mea rămâne, de altfel, stropită pe lambriu. Îmi număr sângele cum pătează. Ah, păcat de pereți. Lasă. Trebuie sa rămână ceva aici. O urmă. Un însemn. Un simbol al nemuririi mele ce va fi șters repede, fiindcă vopseaua e lavabilă. Un burete, un pic de detergent și gata, pata mea de sânge nu mai vorbește.

Mi-a plăcut dintotdeauna să îmi punctez ieșirile. Pe aceasta o voi păta.

Sper să nu îmi crească rulmenți și pinioane și bai de ulei.

M-am sincronizat anapoda. Mi-am ratat vremea cu vreo sută de ani.

Univers

Cât de mare mă laşi să-mi construiesc planeta?

Până când vei ajunge să-i fii singurul locuitor
Şi-apoi…

Şi-apoi îmi voi da seama că nu va mai fi niciun loc liber,
Iar tu vei fi dincolo de graniţa strigătului meu.

Cumpără-mă

Mai lasă-mă-n plecare
Până când ceasul sună
Ca torsul cafelei de dimineaţă.

Cerul încă mai ştie
Să coboare ceva mai jos de nori

Nesupuneri

Cât de tare ar trebui să ţip
Ca să m-audă gândurile voastre?

Cu câte pietre ar trebui să mai arunc
În oglinzi
Ca să-ndrăzniţi
Să priviţi?

Una dintre definiţii

Sunt mereu
Eul meu
Ce-şi ţine tălpile ridicate,
Măcar puţin,
De la pământ.

Mă zbor aleatoriu
Urmându-mi primul gând.

Mă numesc Departe.

Lumina şi alţi demoni

Către mine:

Şopteşte-ti sufletul mai departe
Ca pe o dorinţă pusă prea târziu.

Către ei:


Mătură-mi din cale viitori-mi paşi
Şi ajută-mă să-nţeleg ce sunt eu acum

Temperatura pielii

Mă fierb în sânge, uitat,
Până ce-n gură începe să-mi apară
Pământ de cimitir.

Astăzi
Voi investi un ochi
Pentru viitoarea nemurire a morţii.

Mă uiţi?

Se-apropie sfârşitul de jurnal

Cromatica naşterilor

Mimează-mi culorile pântecului tău
Pe retină,
Ca să mă revăd înainte de mine,
Răsfirat în eterul violet.

Naşte-mă!

Te nasc!

Despre mine

Ţigara mea se continuă undeva
Şi după ce filtrul a început deja să fumege.

Îmi place să cred că,
De fiecare dată,
O frântură din plămânii mei expiraţi
Ajunge-n tine.