A

Vreau să fiu umbrelă peste urma mea de pe pământ.

Plouă încet,
Poate prea încet.

Umbra mea vrea să mai rămână pe aici
Şi-mi spune că, se teme de întuneric
Şi că nu se pricepe la despărţiri.

Cât mai durează oraşul?

Elefant

Romeo sângerează.

Noi scuipăm peste realităţi.
Astăzi să fim doar senzaţie-n
Erecţie şi Orgasm.

Calypso

Eşti undeva între spaţii.

Aripile tot nu funcţionează.
Să-ti fiu eu pană.
Să-mi fii tu zbor.
Iar noi sa fim cădere.

Mă săruţi?
Nu
Atunci?
Vreau să te înjur.

Alunecare

Nu ştiu să fiu contemporan.

Să fie astăzi chiar astăzi?
Eu mi-aş dori sa fie ieri.

Anul e acelaşi
De câteva milenii.

Noaptea e tot Ea.
Moartea e eterna întoarcere
Spre mâine.

Nu vreau să mă clasific
În minute.

Blues fără chitară

Suntem
Învârtire
În jurul miilor de axe
Ale unui unic punct
De pe retină.

Nu mai avem oase
Şi nici forme.

Donează-mi
Întoarceri spre Acum
Cu fiecare acord de pe treapta a patra
Sau a cincea.

Cine spune că aici nu se cântă
E un biet surd.

Alegerea

Să vină naşterea
Şi moartea
Şi naşterea
Şi moartea
Şi naşterea
Şi moartea
Până ce Universul
Se va plictisi de noi
Şi ne va spune
Să fim mai hotărâţi.

!

Noi vrem să fim vii
Dacă noaptea asudă.

Să se renască

Se urlă după lapte şi iubire,
Iar noi am luat doar antidepresive.

„Să plângeţi” zic toate megafoanele,
Ce stau aţintite înspre noi.

Prin mine

Mi-am spus ca în cuvânt stă zidul.

Decupez silabe.
Le lipesc pe frunţi,
Doar de aş reuşi să mă spun.

Rămân în spate.
Vreau să mă văd cum plec prin toţi.