N-am mai spus nimănui
Că ai învăţat să miroşi a mare.
Pe marea pântecului tău
Nu e niciun catarg,
Niciun tanc,
Niciun câine maidanez,
Niciun înec.
Când vei cădea sfârşită,
Fiindcă ţi-ai dorit atât de mult
Să ştii cum e să mă străbaţi,
Promit că,
Nu voi uita câte linguri de zahăr
Vrei la cafea.
