A fura

Trup cutremură trup.
Limba se zvârcoleşte-n pătrundere.
Ploaia inundă.
Sunt actul ploii peste noaptea dublă.
Se linge pielea-n cuprindere simultană.
Reflexul de-a fi reapare.

Război zilei

Îmbătrânim.

Nu ştiu cum să mai scriu secundele
Dacă timpul nu există.
De fapt, aş putea folosi degetele tale
Şi părul tău
Ca să-mi spun viaţa.

Zece degete şi vreo şase şuviţe
Cât să spun cum mă cheamă,
Cine îmi place să fiu
Şi ce vreau să devin după ce mor.

Postul retrezirilor noastre

Astăzi nu te voi muşca de lobul urechii
Şi nici de interiorul coapsei.

Voi prefera să-ţi spun
Că aş vrea să dorm,
Gândindu-mă la cum ar fi
Dacă te-aş muşca de lobul urechii
Sau de interiorul coapsei.

Plec din vis.
Încă eşti aici.

Bine ai venit in anotimpul meu.

Ceainicul sfârâie calm.

Trăieşte-mă.

Omul cu picioarele inverse

Limba se taie în doar două jumătăţi.
Câte una pentru toţi

Eu muncesc la salvarea lumii.
Nimeni nu mă vede.

Cerul e stătut astăzi.
Norii miros a cancer.
Urmează să plouă cu tăceri astenice.

Prezenţa e singură.
Ea plânge pentru cer.

Privirile păşitorilor ling asfaltul.
„Nu cumva să mă îndrăgostesc de oameni” îşi spun toţi



Viaţa se aruncă-n valuri.

Scrisoare către Dumnezeu

Am învăţat să merg.

Acum vorbeşte-mi despre sângerări.

Fiecare îşi primeşte ochii

Intrasem în tine de ceva timp.

Am adormit la jumătatea privirilor.
Tu erai.
Eram si eu.
Eram, iar podeaua era limita.

Imaginea ce trebuie arătată
E ucigaşul clasic.

Ne întâlnim la ţigara.
Mă mai ţii minte?
Ah, da, dar doar din priviri.
Ştii ce tocmai ai făcut? M-ai scos din oglindă.