
(catalina si cu mine)
ma pierd in cearceafurile albe...
cu parfum de trup
acoperind goliciunea altui trup, facut caus de renasteri
de pierderi, de rataciri
si regasiri patetice cu cealalta jumatate zdrentuita si acra, semanand izbitor cu un gust de lamaie verde abia trezita.
betia noptii se stinge
lovindu-se de foamea mea plina de vanatai
mostenite de pe buzele tale.
au fost aici! va spun! au fost aici!
sau...poate nu...poate sunt lacrimile tale cazute pe mine.
din sfere de sticle ele se rup
plutesc pierdute pe secundar si-apoi cad
si eu ma sting
ca un amurg.
ma sting si nimeni nu ma aude cand timpul trece
toti sunt prea ocupati sa-mbatraneasca.
doar eu ma pierd aiurea prin cearceaf
pe un acord de chitara
neacordata si surda.
se moare langa noi.
iubitule,mi-e frig fara tine.
as vrea dar nu pot, doar atat
iti spun.
si te strang langa mine sa-mi intri in coaste
in plamani, in gat, sa te simt cand inghit.