joi, 12 noiembrie 2009

Spovedanie


Isi lipise fruntea de pulpele ei
Implorand.

De-ai sa-mi visezi,
Iubito,
Si ultimu-mi sarut,
Etern eu ma gasesc pierdut.

Cu ochii-nchisi,
Imbratisandu-i carnea,
Se daruia uitarii.

6 comentarii:

  1. ce frumoasă-i poza....chiar ii spuneam unei prietene înainte să intru pe blog că mi-ar fi plăcut așa de tare să știu să cânt la pian

    RăspundețiȘtergere
  2. cata incredere in sine. si totusi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Traumerei de Schumann... sau Nocturna nr 2 de Chopin...

    "Se daruia uitarii" ... wow!

    RăspundețiȘtergere
  4. scrii superb! atat de neutru si de adanc! profund... parca musca din creier scrierile tale!

    RăspundețiȘtergere