Isi lipise fruntea de pulpele ei
Implorand.
De-ai sa-mi visezi,
Iubito,
Si ultimu-mi sarut,
Etern eu ma gasesc pierdut.
Cu ochii-nchisi,
Imbratisandu-i carnea,
Se daruia uitarii.
Fuck you, world!
Acum un an
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
intra odata pe net.
RăspundețiȘtergerece frumoasă-i poza....chiar ii spuneam unei prietene înainte să intru pe blog că mi-ar fi plăcut așa de tare să știu să cânt la pian
RăspundețiȘtergereiar eu ti-am alimentat dorinta
RăspundețiȘtergerecata incredere in sine. si totusi...
RăspundețiȘtergereTraumerei de Schumann... sau Nocturna nr 2 de Chopin...
RăspundețiȘtergere"Se daruia uitarii" ... wow!
scrii superb! atat de neutru si de adanc! profund... parca musca din creier scrierile tale!
RăspundețiȘtergere