Despre melopeea gandului nu pot sa scriu decat plecat pe sanul tau,
Sa simt cum susura prin tine viata, atat de gol si-atat de plin,
Atat de pestera si-atat munte, atat de lava.
Vulcan al noptii si-acord de jazz aruncat in cupe sparte de sampanie,
Mai spune-mi, ca-n acel amurg violet, plin de nisip si alge,
Cat sunt de cald atunci cand prin vene iti curg.
esti jenial. no. si nu te vad tinand discurs muncitoresc. no.
RăspundețiȘtergereatât de lavă:) mi-a plăcut asta
RăspundețiȘtergerecum reusesti de fiecare data sa NU fii cheesy?:)
RăspundețiȘtergereJazz si cupe de sampanie... plus un apus violet aici, la mare... That's happiness!
RăspundețiȘtergereai imaginatie nu gluma
RăspundețiȘtergereft tare