De mult nimeni n-a mai dormit
In casa asta arsa.
Doar el,
Omul de Plastic,
Haiduc fara de potera,
Isi mai ascunde aici
Din cand in cand
Singuratatea.
Mi-a spus intr-o zi
Pe cand Soarele se pregatea sa nasca-n alte locuri,
Ca, din casa asta stinsa,
Si stelele par arse.
how sad..
RăspundețiȘtergereCa, din casa asta stinsa,
RăspundețiȘtergereSi stelele par arse.
ce imagine dureroasă
p.s.: după ce citești cartea să-mi spui păreri:)
Mi-am amintit de ratoiul meu de plastic din copilarie...
RăspundețiȘtergereomul de plastic nu'mi inspira decat un om care a intors spatele vietii si s'a cufundat in apatie...
RăspundețiȘtergere