Usile!
Omul cu maini
Linge clanta interioara a usii.
Interioara lui.
Limba ii seaca.
Nevoia lui urla dupa apa.
Nu stie sa planga, nici sa ceara.
Usa incepe sa curga
Sub forma de caini si cristalin tamponat cu vata murdara.
Ochii pateaza talpile.
Acum e murdar
Si e pamant
Si e planeta
Si e bondar
Si e nimic.
Dar e.
Un caine iesit din usa
Roteste calm cheia in broasca.
Broasca oracaie.
Omul cu maini trece dincolo de usa
Tragandu-si genunchii peste praguri,
Lasandu-i abrupt in calcaie.
Altfel uita sa-i simta.
Mana are nevoie de genunchi juliti.
Genunchii ii amintesc de el.
S-a terminat usa, incepe culoarul
Si alta Golgota de urcat.
mi-a placut versul cu broasca ce oracaie cand o deschide cainele :))
RăspundețiȘtergereinteresanta poezia:):-?
RăspundețiȘtergereah, asta e aia la care n-ai avut inspiratie si m-am oferit sa ti-o scriu?:)
RăspundețiȘtergereInceputul mi-a dat impresia ca te referi la jim morrison. si totusi cred ca poate fi o paralela cu viata lui.
RăspundețiȘtergere