vineri, 31 decembrie 2010

2

Crust. Incrust.
O să le caut în dicţionar. Promit. Însă, după cum sună, sunt cuvinte lăsate pe pământul ăsta de oameni ca mine. Acei „pe lângă”, frumoşi nebuni, uraţi insoliţi. Ne-am găsit la cutremurul ăl’ mare acolo unde falia se desparte. Şi cazi printre pereţi. Cazi. Cazi. Caaazi.

Cazi până ce pereţii se-apropie atât de mult încât nu mai poţi să cazi. Rămâi blocat şi oarecum nemulţumit de situaţie. Eşti inexistent – permiteţi-mi jocul. Nici nu ai rămas sus. Nici nu cazi. Eşti un nicăieri tragic.

Şi-acum ce?

Nu, încă nu ştiu.
Eu încă mă pregătesc de cădere. Îmi iau şi o sticlă cu apă, ca nu cumva să-mi fie sete de-atât amar de…de mine.

2 comentarii: