Limba se taie în doar două jumătăţi.
Câte una pentru toţi
Eu muncesc la salvarea lumii.
Nimeni nu mă vede.
Cerul e stătut astăzi.
Norii miros a cancer.
Urmează să plouă cu tăceri astenice.
Prezenţa e singură.
Ea plânge pentru cer.
Privirile păşitorilor ling asfaltul.
„Nu cumva să mă îndrăgostesc de oameni” îşi spun toţi
Viaţa se aruncă-n valuri.
aici s-au produs niste sclipiri minunate
RăspundețiȘtergere