El: Vreau sa vorbim despre infinit
Ea: Nu l-ai aflat inca?
El: Nu…
Ea: Si de ce mi l-ai promis?
El: (putin intristat) Mi-am ingaduit sa visez.
Ea: Esti un copil.
El: Infinitul sta-n tineretea mea, asta stiu. Infinitul e cineva, asta stiu. Infinitul e trait in clipe finite.
(ea il priveste prelung)
(moment de liniste adanca)
Ea: Invata-ma sa visez la infinitul meu.
infinitul e trait in clipe finite...
RăspundețiȘtergereputin trist finalul , asta fiidca eu inteleg ca infinitul lui e ea...iar ea nu simte la fel pentru el.:))) hai ca se vede ca de o saptamana invat la literatura , ma apuca disecatul pe poezii:)
:)) criminalo
RăspundețiȘtergerenu se preda asa ceva [-(
RăspundețiȘtergere@ giuly
RăspundețiȘtergerelong time, no see
<33
RăspundețiȘtergerefrumos. frumoase si poeziile tale, bravo!
RăspundețiȘtergererar imi place un dialog...bv
RăspundețiȘtergerefrumos :x
RăspundețiȘtergeremate-info asta:))) e interesant cand vorbesti de infinit,de imposibilitatea de a-l ajunge,iar gandurile si visele sunt cele care ne deschid calea catre acesta
RăspundețiȘtergere