miercuri, 17 iunie 2009

Spre Infinit


El: Vreau sa vorbim despre infinit

Ea: Nu l-ai aflat inca?

El: Nu…

Ea: Si de ce mi l-ai promis?

El: (putin intristat) Mi-am ingaduit sa visez.

Ea: Esti un copil.

El: Infinitul sta-n tineretea mea, asta stiu. Infinitul e cineva, asta stiu. Infinitul e trait in clipe finite.

(ea il priveste prelung)

(moment de liniste adanca)

Ea: Invata-ma sa visez la infinitul meu.

9 comentarii:

  1. infinitul e trait in clipe finite...

    putin trist finalul , asta fiidca eu inteleg ca infinitul lui e ea...iar ea nu simte la fel pentru el.:))) hai ca se vede ca de o saptamana invat la literatura , ma apuca disecatul pe poezii:)

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos. frumoase si poeziile tale, bravo!

    RăspundețiȘtergere
  3. mate-info asta:))) e interesant cand vorbesti de infinit,de imposibilitatea de a-l ajunge,iar gandurile si visele sunt cele care ne deschid calea catre acesta

    RăspundețiȘtergere