Duet

(opera in doi, Heli si cu mine)

Am mers prea mult cu ochi inchisi

Calcand peste umbrele mele

Credeam ca-n lumina se gasesc amintirile

Zilei de ieri. Fugeam.

Spre nicaieri, cu mainile-ntinse spre cer

Cu-o lacrima stinsa in scrum

Sfichiuiam cu degetul prin aer

Chemari puerile la adresa randunelelor

Cantati-mi un anotimp amar

Cantati-mi, caci incet dispar

Printre crengi instabile de stejar

Printre culori arse de-anotimp

Am sa pictez un punct pe fruntea ta

Copil defunct

Dar ai sa-i dai singur culoare

Din paleta ta de flori

Ah, priveste-ne de sus, spirit rebel al anilor cantati

Cum am ajuns sa cer parfum de buze

Sa-ti simt cu-acelasi simt, cu toata firea!

Pulsul veninos ce-mi infierbanta Empireul spiritual

Sau poate doar un gand banal

Ce-mi refuza alienarea

Nu-mi refuza conceptele profane

Nici mesajele racnite parca din cutiile postale, uzate

Astazi am sa rad la soare!