Cerul
Se scurge peste noi.
Ma-nfrupt macabru din ale tale buze
Iara sanii ti-i strivesc de pieptul meu.
Scancetele-ti imi sunt hrana.
Ucid o romanta
Cu mainile-nclestate
De trupul tau.
Tu, a mea cetate...
un creion si o pana
S-a nascut din mii de zambete si trandafiri,
Fiinta magica, cu chip de preafrumoasa fata.
In ochi,
Ea
Si-a infipt regretul.
Astazi am aflat cand vei muri.
Vei muri atunci cand ochii isi vor pierde culoarea.
Voi pune petale de trandafir peste sicriu la moartea ta, iti promit.
Si-atunci cand te vei duce la sicriul tau si vei vedea petalele, iti vei da seama ca ai murit. Doar eu iti voi cunoaste secretul.
cerul se scurge
RăspundețiȘtergereoh, zei... scrii atat de dureros si in acelasi timp atat de sensibil... versuri ca un trandafir alb, pur in gradina ofilita a unui castel ruinat... un fel de adiere a unei amintiri din tinerete in sufletul unui om batran...
RăspundețiȘtergere