Cioc, cioc.
Oglinda zvacneste incet sub atingerea degetelor mele.
Un ciob se desprinde rebel din perfectiunea de mai inainte.
Ah, oglinda mea imperfecta, acum esti ca mine.
Acum te cred.
Pleoapele cad grele,
E negru-mprejur, e atat de liniste.
Cu ochii stinsi sub a lumii ura
Ma privesc in oglinda.
Salut Eu,
Incantat de cunostiinta.
și cred că scena asta se poate repeta la infinit...
RăspundețiȘtergere" Caci , zicea el , toate lucrurile bune si rele pentru corp si pentru om in intregul sau vin de la suflet si de acolo curg ( ca dintr-un izvor ) ca de la cap la ochi : trebuie deci - mai ales si in primul rand - sa tamaduim izvorul raului , ca sa se poate bucura de el , sufletul se vindeca cu descantece sunt vorbele frumoase care fac sa se nasca in suflet intelepciunea . " Platon
RăspundețiȘtergerekid.