Loveşte-mi gândul cu ceva smuls din tine

Toamna
Dumnezeu îşi răstigneşte mâinile.

Păşeşte-ncet
Cu ochiul meu din talpa ta.
Lasă-i răgaz de-un secol
Şi ceva
Să-ţi atingă bătăturile vechi,
Rămase de când
Oamenii încă mai miroseau a Soare.

E primăvară acum.
Timpul spune
Să-ngropi din nou
Acele zece degete
Cu care ne-ai mângâiat tâmplele.

Vine toamna,
Iar crucile aşteaptă.