
În poezia cauzei
Eu
Sunt ideea negândită
A altui timp.
De fapt,
Cred că am lovit
Întâiul uter odată cu Soarele.
Dar, uterul nu ştia
Că el nu era decât
Gândul unei vieţi
Ce va să vină
Aducând cu sine
O voce.
Vocea mea
un creion si o pana
S-a nascut din mii de zambete si trandafiri,
Fiinta magica, cu chip de preafrumoasa fata.
In ochi,
Ea
Si-a infipt regretul.
Astazi am aflat cand vei muri.
Vei muri atunci cand ochii isi vor pierde culoarea.
Voi pune petale de trandafir peste sicriu la moartea ta, iti promit.
Si-atunci cand te vei duce la sicriul tau si vei vedea petalele, iti vei da seama ca ai murit. Doar eu iti voi cunoaste secretul.
m-am hotarat, nu rock star...poet si o sa ai parte de categoria 25-30, e mai potrivita varianta asta
RăspundețiȘtergerepâlnie
RăspundețiȘtergerevocea ta a sunat strident cand mi-ai zis ca nu ma voi descurca la bac. trag pamant peste uterul tau ontologic.
RăspundețiȘtergere