luni, 7 iunie 2010

Poetul locaţiilor inexacte


Mi-am adormit undeva prin creier,
Cu picioarele trecute de scândura
Ce mă ţine adunat.

Visam
Că din mine,
Cel din creier,
Cădeau umeri.

Umerii miroseau a tot ce
Muşcă din roşu
Şi plânge violet.

Miroseau grozav a mine.

Le-am spus să mestece cu grijă degetele şi subraţul.

M-au trezit apoi
Bătăturile care mi se lipeau de palme.

Pesemne ar trebui
Să mai aţipesc puţin
Dacă vreau să par ostenit
De drumurile mele prin memorie.

2 comentarii: