Ruperea de Nord Vertical. Concretizarea plastică a angoasei.

Mă doare timpul meu
De azi,
De ieri,
De septembrie şi-octombrie împreunat,
De douăzeci de ani
Lăsaţi pe câte-o bancă din parc
Şi
Lipiţi pe capace şleampete de canalizare.

Ustură răsăritul
Reflectat în jaluzelele mele de asfalt.

Poeziile mele sunt nesigure.
Poeziile mele sunt stângace.

Uneori mai scapă furculiţa
În timp ce-ncearcă să ducă
Ciobul de răpire
În gură,
Pentru mestecat.