Te povestesc, bătrâne.
Te-arunc peste cuvintele astea.
Mai vinzi şosete şi pălării
Printre oamenii prea păşiţi?
Mi-aş fi dorit
Să te-aşezi pe scaunul din stânga mea,
Să-mi vorbeşti despre pensie,
Iar eu să te-ascult,
Ameţit de mirosul tău de medicamente.
…încă un huruit de vagoane
Între sutele de-aceleaşi gări.
dor, mult dor.
RăspundețiȘtergere...si boala eternelor plecari.
RăspundețiȘtergereBravo!
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri şi când ai terminat, cu aceaşi gară, m-am luat cu mâinile de cap :)!