Sufletul asfaltului

Zgomotul meu e peste oraş.

Planez în formă incoloră
Printre minţi pline de cioburi
Şi tălpi rănite.

Coloana vertebrală ruptă din blocuri
Mi-o întind cât mi-e asfaltul.

Îmi simt plămânii prin canale.
Respir sonor dintre gunoaie.

Locuiesc la parterul tuturor.

Iţi mai aminteşti de mine?