![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqLkuSkqhYAcLOwWcjwu51RwLnjg0AnYIpCJobjYGxfqjXiBmLAx9akf30ranVisFOqhmpBKM0OHmrS0HK3V5oDyVpM0cCyAjMpi7vx_Wp0nuyURYB0rery_tkwlz7iJuXF_CWvy-BXirw/s320/Photo0076.jpg)
N-am mai spus nimănui
Că ai învăţat să miroşi a mare.
Pe marea pântecului tău
Nu e niciun catarg,
Niciun tanc,
Niciun câine maidanez,
Niciun înec.
Când vei cădea sfârşită,
Fiindcă ţi-ai dorit atât de mult
Să ştii cum e să mă străbaţi,
Promit că,
Nu voi uita câte linguri de zahăr
Vrei la cafea.
poemul ăsta pur și simplu m-a LEGAT LA GURĂ.
RăspundețiȘtergereși la suflet...
mulțumesc pt moment.
rotund de leghe sub mări. bravo!
RăspundețiȘtergereImi place titlul.
RăspundețiȘtergereFara cuvinte...
RăspundețiȘtergereBravo..
Keep Going!!
:D iubesc sfarsitul!
RăspundețiȘtergere