Nu sunt aripă.
Nu sunt vânt.
Nu sunt aici.
Eu sunt
însăşi absenţa mea
Din mine.
Nu sunt picior.
Nu sunt copac.
Sunt piatra ce ucide
Complementul de loc
Şi subiectul posesiei.
Nu sunt
Ca să mă am.
Fuck you, world!
Acum un an
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu sunt însăși absența mea din mine.. excelent spus:)
RăspundețiȘtergeremanca-te-ar mama de poet ochelarist, pletos si luat de ape care esti!
RăspundețiȘtergeresalut! imi plac poeziile tale... voi mai veni p-aici....
RăspundețiȘtergere:)
Cred ca doar atunci cand nu mai suntem incepem sa ne dobandim pe noi insine. Foarte frumoase versuri...iar fotografia este foarte sugestiva pentru ceea ce ai asternut tu...pe blog.(era sa zic pe hartie). Felicitari!
RăspundețiȘtergereai un mod original de a scrie,Felicitări!
RăspundețiȘtergere