E-o dimineata aburinda de cafea
Si doua bucati de ciocolata.
Raze verzi zac rasfirate pe cearsaful meu sifonat,
Ah, inca o noapte fara de vis mi s-a abatut in cale, alaturi de amintirea ta perimata.
un creion si o pana
S-a nascut din mii de zambete si trandafiri,
Fiinta magica, cu chip de preafrumoasa fata.
In ochi,
Ea
Si-a infipt regretul.
Astazi am aflat cand vei muri.
Vei muri atunci cand ochii isi vor pierde culoarea.
Voi pune petale de trandafir peste sicriu la moartea ta, iti promit.
Si-atunci cand te vei duce la sicriul tau si vei vedea petalele, iti vei da seama ca ai murit. Doar eu iti voi cunoaste secretul.
si afara sigur ar ploua...
RăspundețiȘtergereNoapte alba?...nerabdare si dor?...vise cu ochii deschisi si...cearsaful sifonat de atata stanga-dreapta, dreapta-stanga?...ah, stiu.
RăspundețiȘtergere