Ma gasesc ratacit intr-o existenta care se descompune asemenea unui hoit de mucegai. Mi-as dori sa nu vad ceea ce vad, pentru ca sunt sigur ca orbii au ales sa nu vada. Ramas printre ruinele unui imperiu al sufletului, rascolesc mormanele de oase ale scheletelor ce zac in dulapul meu.
M-am intoxicat cu sufletul meu. El, sufletul acesta perfid, m-a invatat sa urasc.
Scarbit de analize malitioase, iritat de cei ce nu creeaza, ci doar distrug, aleg sa ma scufund din nou in visarea ce ma poarta dincolo de rau si de bine, de rai si de iad.
Ma urmezi?
text succint, dar expresiv.
RăspundețiȘtergeresi... finalul imi aminteste de versurile
The dreams in which I'm dying
Aare the best I've ever had.
Poate traim prin moarte...eu asa cred
RăspundețiȘtergere