luni, 18 mai 2009

Singur printre Toti


Am orbit privind spre Soare

Caci am dorit sa-i simt lumina.


Am asurzit ascultand un inger

Caci am dorit sa ajung in rai.


Am amutit vorbind cu Dumnezeu

Caci am dorit sa il urasc.


Acum nimic n-am sa mai simt

Decat a demonilor prezenta

Pe umarul meu lasat.

Draga mea, oamenii m-au abandonat.

7 comentarii:

  1. e asa ciudat sentimentul asta de abandon din partea oamenilor..e si o usurare ,e si o durere...

    RăspundețiȘtergere
  2. pfff. God's a pretty tricky guy.

    frumos impletite cuvinte. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. fara oameni... fara Dumnezeu. Se spune ca si de la Diavol poti invata multe :)). Frumoasa poezie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. cristina...ai dreptate(acum ma dau de gol, dar ce sa ii faci)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu poti orbi privind spre Soare
    caci ai invatat sa-i simti lumina.


    Nu poti surzi ascultand un inger
    caci iti fac bine vorbele lui venite din Rai.


    Nu poti muti vorbind cu Dumnezeu
    caci Il iubesti si te iubeste.


    Acum esti doar obosit
    de atata cunostinta
    ce porti pe umarul tau.
    Dragul de tine,
    oamenii nu te-au abandonat...
    stiu doar mai putine decat tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dana...repet...ai un suflet superb.

    RăspundețiȘtergere