Am orbit privind spre Soare
Caci am dorit sa-i simt lumina.
Am asurzit ascultand un inger
Caci am dorit sa ajung in rai.
Am amutit vorbind cu Dumnezeu
Caci am dorit sa il urasc.
Acum nimic n-am sa mai simt
Decat a demonilor prezenta
Pe umarul meu lasat.
Draga mea, oamenii m-au abandonat.
e asa ciudat sentimentul asta de abandon din partea oamenilor..e si o usurare ,e si o durere...
RăspundețiȘtergerepfff. God's a pretty tricky guy.
RăspundețiȘtergerefrumos impletite cuvinte. :)
fara oameni... fara Dumnezeu. Se spune ca si de la Diavol poti invata multe :)). Frumoasa poezie :)
RăspundețiȘtergerecristina...ai dreptate(acum ma dau de gol, dar ce sa ii faci)
RăspundețiȘtergereNu poti orbi privind spre Soare
RăspundețiȘtergerecaci ai invatat sa-i simti lumina.
Nu poti surzi ascultand un inger
caci iti fac bine vorbele lui venite din Rai.
Nu poti muti vorbind cu Dumnezeu
caci Il iubesti si te iubeste.
Acum esti doar obosit
de atata cunostinta
ce porti pe umarul tau.
Dragul de tine,
oamenii nu te-au abandonat...
stiu doar mai putine decat tine.
frumoasa :x
RăspundețiȘtergereDana...repet...ai un suflet superb.
RăspundețiȘtergere