sâmbătă, 2 mai 2009

Trist

Iar ploua-nchis in orasul mut.

Sub lacrimi de-apocalips, ochii ii inchid

Si le-ascund lumina.

De ce ma plangi?

Caci n-am murit.

Urmeaza-ma, copil decolorat,

Urmeaza-ma-n neantul nostru

Si-n secundele ce vor urma

Vom zbura incet spre astru.

Publicat de la

3 comentarii:

  1. Septimia2 mai 2009 la 17:59

    zbor

    RăspundețiȘtergere
  2. Anca G.2 mai 2009 la 18:02

    Bestial! Nu ştiu..pentru că-l admir atât de mult pe Bacovia am o atitudine negativă (da' rău de tot) faţă de cei care scriu despre ploaie şi despre..stările care l-au consacrat pe simbolist..Ţie-ţi iese şi e chiar foarte mişto..te-ai gândit să publici?

    RăspundețiȘtergere
  3. nu e nevoie de nume2 mai 2009 la 20:11

    Va mai trece apa pe Dunare pana am sa public. Oricum, mersi:D

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)