Dialog invers

Stii, dragul meu,
Fericirile sunt fulgi de nea
Iar
Tu,
Soare,
Mi le-ai topit…


Soare,
mi-ai topit ninsorile cu fericire !

Acum,
vreau sa-ti vad apusul!

ieri blogul a implinit un an

Sa-mi vindec personajul

Sa-mi vindec personajul
De tot ce-nseamna eu,
Sa fac din el copil,
Sa radem,
Sa ne-mbratisam torid
Cu lacrimi de oranj...
Ah,
Da !
Aceasta-mi spui de atata timp, iubito.

Sa-i vindec suicidiul,
Ranile-i sa le sarut...

Noptile-i sa le-oblojesc
Roiul de spirite sa le alung
De pe a lui perna.

Sa-i fierb buzele la Soare,
Sa-nvete sa-l sarute...

Sa...
Sa !
El...
Sau
Poate Eu !

Prin pustiu

as vrea atat de mult
sa invat
ca moartea-mi s-o alerg
razand.

Vechi

De cand orbesc cu ochii tai,
De cand iti mor moartea,
Am inceput cu tine sa ma colorez.

E tarziu,
Ar trebui sa-ncep
Sa sap dupa mine
Printre pietre.

Randul intai

mi-ai mazgalit didascaliile piesei noastre de teatru
incat am uitat cand sa intru.

Decorul era undeva in uterul tau atat de cald,
In venele tale.

Dar, timpul ne-a inchis teatrul.

Drogul pielii

e prima sinucidere
in care iti scriu.

e-atat de cald in tine,
cu mine trecand treptat,
animat de un freamat
a noi.

pare-se ca Dionis se-asezase
la pervazul nostru.

Vers lichid

Si
De-am inceput in mine
Am sa termin in voi
Caci,
De cand ma scurg in voi
M-am tot imputinat

In palma somnului

sa nu te temi
de ale somnului calatorii,
caci au sa te duca,
inapoi,
spre tine.

Suspin

Ah...




si chipul tau de cer!

si buzele tale de uitare!

Asa cum

Inmormantarea unui vis
Nu va avea coroane de flori.

Decadenta ta ma hraneste-
Sa musc din carnurile tale
Ce siroiesc a mine.

Si pentru ce?

Deznodamantul unei existente
N-are sa-ti zambeasca.

Silogismele bolnave ale trupului
Au sa te-nalte pana in Iad
Si-apoi te vor rapune.

Fa-ma sa mor, te rog, asa!
si
nu-mi lasa fiinta sa moara-n credinte postume
-fericire-.

Amageste-ma plangandu-mi din genunchi.
Cersetoare de trup,
de vei plange destul,
poate-am sa te eliberez

Morrison Hotel

(duet. catalina si cu mine)
inchid ochii si ma reintorc acolo
in visul acela al nebuniei
cu pereti albi scursi pe podea,aproape insesizabil se duc ei
spre o usa catre teatrul vietii noastre
unde masca opusa se oglindeste in noi.

la matineu se joaca comedia formelor,
noi radem cu lacrimi in ironia altora.

diseara se joaca tristetile pe scena, in spatele a doar doi ochi
nu sunt prea multi,dar destui cand ne cheama o imbratisare scurta.

totul curge!
si atunci mi-as dori sa pot sa ma imbratisez singura,cu partea cealalta intoarsa pe dos
radeti! radeti de mine, va spun!
dar nu rad,ei se rasucesc anormal spre lumina
lasand sa zboare molii scamosate.

am vrut toata viata sa fiu un actor si acum raman doar o masca din piele.
lipita in gol.

te-am vrut,jur,aveam un vis colorat
pe cand dormeam in Morrison Hotel
visam cum incet ma jucam pe irisul tau cu o bucata de sticla
era verde,ochiul tau,sub coaja de sticla.
refuzai sa sangerezi.
cat imi doream sa iti ling ochii
dar nu puteam,eram ireal.
caci tu erai un spectator fara ochi
iar eu dormeam in Morrison Hotel.

Neajunsurile tineretii

Am scris
un duet in Sol Major
pentru doua suflete.

dar
stiu ca pe undeva pierd un acord
la trecerea
dintre buze spre iad.

Leaganul tineretii

Leaganul arata salbatec, asa,
Cu ploaie-mprejur.

Un lant, pare-mi,
s-a cutremurat
a gol.

Scartaie ploaia-n asta-noapte
Ce asuda de betie.

Despre zei

Iubito,
Intreaba zeii
De-i vor salva pe muritori.

Ah, dragul meu,
Dar tu nu-i vezi ?
Nu-i vezi cum sunt
Batrani, slinosi si adormiti ?
Cum stau intinsi peste nori
Animati de ranjete ?

Iubito,
Eu nu ii vad...
Eu nu ii aud...
Batran ma aflu acum
La suflet
Si sper
Ca...poate...am sa-i simt.

Noiembrie

Intunericul respira adanc
Din ceata,
Din copacii uzi
Si din buzele sale asudate.

Coastele si le umplea
Cu plamanii plini de toamna uda.
Expira apoi multumit,
Rascolind frunze.

Trosneau bizar
Valatucii de ceata.
Noaptea e uda.

Are sa ploua...

Duet la ora 11

(catalina si cu mine)

ma pierd in cearceafurile albe...
cu parfum de trup
acoperind goliciunea altui trup, facut caus de renasteri
de pierderi, de rataciri
si regasiri patetice cu cealalta jumatate zdrentuita si acra, semanand izbitor cu un gust de lamaie verde abia trezita.

betia noptii se stinge
lovindu-se de foamea mea plina de vanatai
mostenite de pe buzele tale.
au fost aici! va spun! au fost aici!
sau...poate nu...poate sunt lacrimile tale cazute pe mine.

din sfere de sticle ele se rup
plutesc pierdute pe secundar si-apoi cad
si eu ma sting
ca un amurg.

ma sting si nimeni nu ma aude cand timpul trece
toti sunt prea ocupati sa-mbatraneasca.

doar eu ma pierd aiurea prin cearceaf
pe un acord de chitara
neacordata si surda.
se moare langa noi.

iubitule,mi-e frig fara tine.
as vrea dar nu pot, doar atat
iti spun.
si te strang langa mine sa-mi intri in coaste
in plamani, in gat, sa te simt cand inghit.

Impietrit

Doarme
Un inger de piatra
Invelit cu aripele-i grele.

L-au impietrit
Fiindca a-ndraznit sa planga-n paradis.

De-ai sa te joci

De-ai sa te joci
Cu degetele-n parul meu
Vei gasi frunze imbolnavite de toamna
Si fulgi tineri.

De-ai sa te joci
Cu degetele-n parul meu
Vei simti parfumul de dor al unei crime
Si trupul unui vis.

De-ai sa te joci
Cu degetele-n parul meu
Te vei indragosti de umbra unui sarut.

Ca un nebun

Sa ma scufund
Sa ma afund
Sa ma ascund
In nebunie imi doresc.

Ce vis ar fi
S-alergi in paralel cu viata.

Ca un titan
Sa rupi zabrelele prezentului...
Sa evadezi in gol.

Zbateri individuale

Dualismul unei dureri ce curge prin noi
Are sa spintece generalitatea in care ne scaldam.

Aprinsa
Sta prinsa
De ochi
O lacrima.

De-are sa-ti spuna secretul fiintei tale,
Sa nu te temi s-o versi.

Spovedanie

Isi lipise fruntea de pulpele ei
Implorand.

De-ai sa-mi visezi,
Iubito,
Si ultimu-mi sarut,
Etern eu ma gasesc pierdut.

Cu ochii-nchisi,
Imbratisandu-i carnea,
Se daruia uitarii.

Corzi

In aceasta noapte
Iti voi descompune trupul
In acordurile chitarei mele.

Haide,
Urmeaza-ma spre armoniile
Gamelor noastre.

Panza mea

Unghiile mi s-au rupt
De cand iti scrijelesc retina
Cu superbitatea nebuniei.

Mi-ai reusit, sa stii.

Aburind

Se-arunca un inger.

Pe buze iti picur
Sangele unui strugure
Si ti-l sorb apoi cu nesat.

Ma simti cum ma scurg pe buzele tale ?
Ma simti cum adorm prin parul tau ?
Ma simti ?

Diavoli injunghie cerul

Re minor

In asta noapte
Iti voi invata simturile sa te-nsele.
Vei simti lumina pielii
Si extazul pacatului.

In asta noapte
Ne vom mai sinucide putin.

Proto

Am sa intru in ochii tai
Alergand.

Melopeea muribunda se stinge
In jurul cuvintelor amare
Rostite
In clipa disoluta a esentei.

Potirul Mortii

Eseul vanturilor
Se-astampara prin parul tau

Biologiile carnii mele
Curg
Prin disperarea potirului tau.

Renastem...

Joc

Atarna rupt, inert
Un ciob
Din frumusetea naivitatii.

S-a murdarit
Aici, in palma mea,
In tina inutilitatii.

E absolut cuvantul
Si curtezan ramane amorul
La curtea-mparateasca
A mortii.

Si zici ca ai sens?

Speranta sensului ne-a biruit nedrept absurdul existentei. Aceasta este realitatea transpusa prin iluzia unui ateism departe de a fi agresiv, ci poate doar pasiv.
Astfel, ne regasim in fata eternitatii clipelor, caci in clipe ne scriem viata si gandul. De morala are sa ne-nfulece trupul sau de vom ingenunchia in fata hedonismului venal, finalitatea aceeasi are sa fie. Eternul extern inghite micimea moralitatii si a depravarii si-l transforma in iluzia implinirii fiintei.
In volbura haosului existential si Universal totodata, suntem aruncati asemenea firmiturilor de nisip in furia furtunilor. Aici sensul superior atinge ridicolul si experienta terestra se reduce la impure senzatii dionisiace. Da, lumescul atinge zenitul absurditatii in prezenta invocarilor de izbaviri divine.
Aprofundarea duce invariabil la sangele ochilor, caci suferinta-si trage seva din cunoasterea ce se dorea a fi salutara. Naivitatea, nu ignoranta, ci acea stare larvara precedenta metamorfozei umane, elibereaza acel tot indefinit, ce-alcatuieste simtirea, de iminenta descompunerii fiintei. Frica fatalitatii dispare-n incostienta. Perceptia mortii prin negura absentei contemplarii ei, conduce la o existenta mult simplificata.
Si, iata cum omul se simplifica rational. Divagatia generalizata a ideilor are menirea de a marca atemporal natura umana.
Esentele se-amesteca fara de inteles in cupa vietii. Perspectiva sensului adanceste nivelul sclavagismului cunoasterii in care ne gasim angrenati. Refuzul acceptarii nonsensurilor reprezinta o reminescenta a spiritualitatii cu tangente divine. Si totusi, egosimul primordialitatii umane este absent din aceste afirmatii.
Modernul a descompus sensul in abstract si predestinarea in haos. In aceste doua transformari se afla esenta existentialismului haotic.

Inca unul

Din partea Dianei(diddy_mada23) am primit premiul Blog de Oro.

Ii multumesc mult pentru aceasta bucurie pe care mi-a facut-o.

Pe Diana o gasiti aici:
http://criticiadusevietii.blogspot.com/

Stimul

Ne stimulam ochii
Cu sange
Si diavoli
Si ne-asteptam salvarea.

Draga mea,
De ce toti imi masturbeaza fiinta,
Crezand ca asa-mi vor amagi simtirea?

Toti suntem Demoni

Si am ajuns sa-ngenunchez
Inaintea hedonismului meu corupt.

Ma infrupt
Din trupul sau siroind cu otrava.

Cu suflul rupt
Si imbibat de sudoare
Ma pregatesc sa ma ucid.

The Lizard King

Noi
Preferam sa ne inselam senzatia
Si sa o-nlocuim
Cu a simtului aliteratie.

« Drogurile sunt un pariu cu mintea ta »
Jim The Lizard King Morrison

Am primit un premiu

Primit-am eu un premiu.

Ave Surubika pentru bucuria pe care mi-ai facut-o.
Am uitat cum se cheama premiul, important e ca am fost onorat cu el.

So, thanks again.

Pe Suru o gasiti aici
http://surubika.blogspot.com/

Lectura placuta!

Zenit

Dar nebunia mi-e dulce, iubito.

Ochii-mi crapati de noaptea adanca
Nedrept
Ma parasesc.

Si iar ajung sa te simt
Prin oglinda sparta,
Orgasmica, a carnii.

Omul violeaza

Saliva razelor de soare
Isi scurge pofta peste noi.

Noi

De-ar fi sa ne rezumam,
Viata noastra ar sta scrisa in
Sange, lacrimi si sperma.

Cuget

Si dupa volbura plictisului
Ma aflu esuat
In al atomilor paroxism.

Nicicand n-ai sa mai poti
Din infinit in zero sa te-ntorci.

Auster

E frig
Si tremur convulsiv.

Luna rasare anapoda
Peste ale lumii erezii.
Asfaltul se-nnoada
In jurul pasilor mei.

Incepe sa ploua.

Imi voi crea propriul ezoterism
Bolnav.

Panica

Simtul vibreaza atat de strain.

Cuprins de voma diafana
A terorii,
Decide sa cada-n multime.

Saliva semiconstientului
I se prelinge dintre buze.


Iubito,
Stinge-mi oglinda, te rog.

Anarhic

Dezordinea-mi impovareaza pasii.

Spre-a sufletului anarhie
Merg in genunchi.

Pianul rosteste ceva in dezacord cu Luna.
Dormim inchis,
Lumea s-a stins.

Umbra pianistului se-ascunde
Printre cruci.

Antarctica

Dementa furiei irosite
Devine carnala.

Ma doare si sangele,
Ma doare si vantul,
Ma doare necesarul,
Ma dor.

Din dor, angoasa pulseaza.
Muschi...
Piele...
Cenusa...
Ah, innebunesc.

Pentru un Izvor

Dorinta lui da tacerii
Splendoarea Absentei!

Pierre Oster

Mi-a placut atat de mult incat nu m-am putut abtine.

Dadaism

se afla in marea si frumoasa
ocolind Australiei pentru stiinta.
prinde drumurile oceanului.
simtim cum specifica
tufisuri de afin si merisor pe teritoriul
este
un sanctuar al important elastic
mai
se afla, urca prin padurile lung irezistibil.
se afla itinerar acest trebuie
urmam cararile pe calcam cu atentie atmosfera McDonald.
sccesul insa vei putea este.

Realul tau

Ne-am conectat cu totii
La realul impus, dar nu de noi.

Transpira formele lumii
Si plange si marea
Cand isi vede copiii
Legati la ochi.

Plange si marea...

Digest

Iara negrul e gol,
Simtul e mut.

Te vad cum mori
Incet, fara sa stii.

Dar tu,
Fara de-acid,
Accepti supusa.

Astazi,
Renunt la a ta osanda
Si-ti dau viata-napoi
Pentru o zi.

Alege!

Opossum

Timpul e gol acum.

Si-a scurs oasele peste noi.

Prapastia inaltarii si-a cascat buzele;
Ne-asteapta-n zbor
Sa ne-afundam in al ei gatlej. Mor
Pe treptele tale, iubito.

Astazi am zambit tuturor.

Jilav

Vantul ti-a alungat parfumul
Spre cimitir.

Doua fantome stau in genunchi
Si arunca pietre-nspre crucea ta,
Crezand ca te vei trezi.

Cerneala

Si ca un tatuaj
Ti-ai pierdut conturul.

Difuz te scurgi,
Te-ntinzi prin carne.

Din negru-n gri,
Din alb in gri,
Priveste, mori.

Efemer pasager

A ruginit si gandul, draga mea.
A ruginit etern...

Sa nu astepti
A orologiului tacere
Nici azi, nici maine
Si nici s-asculti cum timpul moare.

A

De cate ori ti-am spus, iubito,
Sa nu plangi pietrele?

Ata

Ca o papusa
Animata,
Ea se zbatea.

Actor principal in a vietii saritura cu trapez
Viseaza cum, in cadere, ea va zbura.

De-acum eu rad!

Se prelinge
Pacatul
Peste oasele pline de mucegai.

Satira unui om
Sta scrisa-n vertebre si-n femur,
In clavicule si-n falange.

tu alegi

Let go, stop trying to control everything. (fight club)

Or

Welcome, my son, where have you been?
Welcome, my son, to the machine. (pink floyd)

Ora 12

Paianjenul zenit
Al reveriei stoarse de sange,
Ma vaneaza.

Aprins de-a lunii candela,
Aripele si le-a intins in noapte
Si zboara greu
Prin vinele-mi necoapte.

Dulce ignoranta

Ignoranta e tot ce au furat oamenii de la ingeri

Verde gros

Ei,

Dezbracati,

Doar ei...

Intens pervers si pur intens

Stateau pierduti.

Ochii erau stinsi,

Degetele se scurgeau in carne.

Ei,

Doar ei...

Isi respirau singuratatea

Si amorul.

Aiurea

Aiurea

Pe strazi salbatece,

Pline de lei,

Pline de spini,

Ma plimb adanc si calc atent

Printre cadavre.

Hoinar

Fara de noima,

Absent

De la al lui deces,

Simte fierbinte

Fiece secunda ce-i este aruncata.

Hoinarule fara de casa,

Fara de-arginti, fara de maine,

Astazi

Lasa-ma sa te urasc.

Nonsens

Esti cumva dincolo ?

Te vad infatisata-n

Curva voluptatii

Si totusi nu te dispretuiesc.

Difuz carnal

Draga mea,

Spune-mi, rogu-te,

De vrei sa ne iubim

Si oasele

Si venele

Si muschii.

Nu stiu cum altfel sa te cuprind

In sentiment.

Repertoriu

Venele pulseaza profound

Depresii de vara-

Rugaciuni pline de ocara.

Stropi de sange se-usuca

Pe fruntea ei.

Astazi va ploua cu ziua de ieri.

Prin iarba zdrobita de ghetele tale negre

Zace suferind cadavrul unui pacat.

Il resuscitam ?

Simtire

Pe piele-ti adie marea
Iar in pala tii strans firmituri de nisip.

Un val se starneste strengar
Prin parul tau ud.

Clipa se scurge sangeriu printre scoici si ganduri.

Arzator

Fumul se-nalta la norii pictati pe ceri.

Eu zbor,

Tu ma urmezi.

In aceasta noapte-n care demonii dorm

Si ceasul a adormit melancolic,

Plutim catre necunoscutul stropit cu atingeri

Si sarutul unui alcoolic.

Scara catre Ieri

Ramane scris pe-un trandafir

Acel ceva ce nume nu cunoaste.

Ascuns intr-un intunecat zafir

Sta-n tacere, printre moaste

Un martir.

El a murit demult,

Necunoscut si singur.

Oh, inger incult

De ce-al tau gand e simplu abur

Si viata-ti e un aspru cult ?

Pe nisip, in ploaie

Pe nisipul ud ploua rece

Iar apa e albastra.

Vama e vie

Iar suflarea-i imi bantuie visele.

Vantul adie usor prin zulufii creti

Si-mi sopteste-ncet cantecul vamii.

Il intreb unde sunt sorii

Dar nu-mi raspunde.

Am simtit iarasi Vama Veche in sange,

Am trait vis si cosmar.

Cerul ma uda amar,

In Vama zambeste, el nu plange.

Memento

Mustesc in intuneric o evadare luciferica.

Ha ha, ce ganduri mari pentru un netot. Ce reverie stupida, ce utopie.

Recapitulam ganduri vechi acum, lasate-n camera din fundul holului prost luminat. Uitasem de ele. Stateau prafuite sub un teanc de fotografii ale unor necunoscuti.

Va rog, nu mai zambiti la aparat. Ma infricoseaza grozav.

Atat de tare m-am speriat incat a trebuit sa arunc fotografiile. Nu-mi permit sa gazduiesc fantome pe hartie.

Acum...voi, gandurilor, de ce-ati revenit ?

Nu e drept.

Nu e drept !

Se-aude frigul cum patrunde prin fereastra crapata.

Astazi am jucat carti. Pariasem cu viata. De-aveam sa termin jocul, viata aveam sa o daruiesc.

Cu fiecare carte asezata in ordinea ce duce spre final, ma temeam mai mult. La un moment m-am blocat iara jocul ajunsese intr-un impas.

Am fost dezamagit.

Intrasem in transa si jucam frenetic.

Dar nu am reusit sa finalizez.

Am stat si-am contemplat.

Ciudat sentiment de usurare ma-nvaluia, fiindca traiam, dar totusi eram dezamagit de nereusita mea.

De ce-mi conditionasem suicidul, de ce a trebuit sa-l leg de un stupid joc de carti ?

Am pangarit idealul evadarii mele.

Onoarea gandului a fost masacrata de lasitate. Nu merit acest nobil act.

Misticul sinucigasului m-a fascinat dintotdeauna. Ah, curajul si nobletea acelui ultim pas premergator trecerii.

Inca nu imi este dat mie acel pas, dar poate candva am sa il merit.

Pana atunci ma regasesc in ipostaza mea eterna, de a visa la onoarea actului, la amintirea perimata ce ramane-n urma faptasului si la durerile incarnate adanc in reculegeri.

Stuf

Printre corali de nisip

Nascuti din valuri matinale,

Muzica va dansa.

Asteptam, langa scena goala,

Reprezentatia vietii

A unor actori cu instrumente.

Ah,

Am sa sarut aerul Vamii din nou

Si-am sa ma indragostesc de-al ei nisip

Si de a ei mare aburinda.

Depresia din gara

Desertul se-ntinde in juru-i.

Linistea rupta din al fiintei infern,

Nebunie ii aduce.

Singur,

Pe un taram de Nicaieri,

Se scufunda-n sperante fara de soare

Si fara de real.

Desertul are sa il invinga.

Viata pe un peron

Asteptare imbatranita pe-un peron,
Da-mi speranta.

Profet al propriului dumnezeu,
Profet al sau,
Caci el e Dumnezeu,
Sta ascuns printre paianjeni
Si-si canta singuratatea
Asteptand un tren de nicaieri.


(inspirata din romanul cu acelasi nume)

Carnivor

Cerul

Se scurge peste noi.

Ma-nfrupt macabru din ale tale buze

Iara sanii ti-i strivesc de pieptul meu.

Scancetele-ti imi sunt hrana.

Ucid o romanta

Cu mainile-nclestate

De trupul tau.

Tu, a mea cetate...

Respiro

Cioc, cioc.
Oglinda zvacneste incet sub atingerea degetelor mele.

Un ciob se desprinde rebel din perfectiunea de mai inainte.
Ah, oglinda mea imperfecta, acum esti ca mine.
Acum te cred.

Pleoapele cad grele,
E negru-mprejur, e atat de liniste.
Cu ochii stinsi sub a lumii ura
Ma privesc in oglinda.

Salut Eu,
Incantat de cunostiinta.

Candva. Un dialog.

El: Plec!

Ei: De ce pleci?

El :Ca sa nu plangeti.

Ei : Esti un egoist.

Ma doare

Ah, ma doare.

Cicatricile-mi incaruntite plang amar.

Minciunile-ngropate demult in nisip

Sunt rascolite de-al intamplarilor val.

Ratiunea-mi fu ingropata-n fum

Si simt gust de ascutit metal.

Vreau sa las in urma pasi

Pe care sa-i ocoliti.

Am gresit, sper sa ma ierti.

Imi reneg toamna

Frunze galbene se rostogolesc peste acoperisul de vis-à-vis

Iara eu lipit de geam stau...

Soarele ma minte.

Undeva prin Vama

Undeva prin Vama

Nisipul mi-a invaluit picioarele goale

Iar vantul cald mi-a trecut prin par.

Undeva in Vama

Am ascultat poezii si am baut vin alb.

Am ras si am dansat,

Am cules flori de nisip si-am privit cum spuma marii e sorbita de nisip.

De pe nori, ploaie de stele am privit,

Din nisip, de foc m-am lasat incalzit.

Actor

Cortina cade peste actorul pierdut

Pe scena ce nu reuseste s-o umple cu suflet.

Publicul tace.

Actor al iluziei noastre,

Pierdut pe-a vietii scena,

N-am sa te aplaud de-aceasta data

Caci vreau sa vad cum in palme ai sa plangi

Dupa cortina.