Pierdut ganduri, tineresti, satene, nu raspund la niciun nume. Nu trebuie sa va purtati cu ele cu grija. Ofer drept recompensa poezii anoste si dialoguri obositoare. Daca-mi gasiti gandurile scrieti-mi in Luna si-n stele. Va multumesc!
Ea: N-am sa te las decat atunci cand imi vei zice de ce ai facut asta!
El: Maine iti spun…sunt obosit acum…
Ea: Nu!
El: (inspirand adanc si greu) Bine…iti voi spune, dar va trebui sa stai cu ochii inchisi.
Ea: (putin nedumerita) Te ascult.
El: A trebuit sa plec de acolo, deja era prea mult pentru mine.
Ea: Asta nu scuza cu nimic faptele tale.
El: Stiu.
Ea: Bine, dar totusi am mai discutat despre asta. Am stabilit ca nu vom ceda tentatiei…Tu n-ai rezistat, ai continuat sa alergi dupa mistretul cu colti de argint dar ai cazut in capcanele intinse pentru el.
El: Era tot ce vroiam in viata…am pierdut-o insa, pe vecie.
Ea: Esti impulsiv si nesabuit.
El: Eram singur si pierdut… N-am facut decat sa iubesc.
Ea: Mare greseala dragule.
El: Credeam ca ingerii iubesc si ei.
Ea: Iubim, iubim enorm. Va iubim pe voi, prostilor. Eu te iubesc pe tine, sa stii. Dar nu mi-ai dat ascultare si te-ai lasat purtat de reverie ucigasilor de inimi.
El: Era reveria ei, i-o furasem demult. Nu mai suportam sa o vad cum plange.
Ea: Dar acum ea plange pentru tine.
El: Ma va uita in cateva luni. Am fost doar un trecator prin filmul vietii ei, nimic mai mult. Dar am iubit-o…
Ea: Si-acum o iubesti!
El: (stand putin pe ganduri) Da! O iubesc dar n-am sa-i pot arata asta din Iad.
Ea: Esti doar un copil nesabuit si indragostit.
…
El: (cu tremur in glas) Oare-mi va fi cald acolo?
Ea: Nu stiu.
El: Mi-e teama. Ma-nfricoseaza teribil gandul ca n-am s-o mai vad.
Ea: Ea te iubeste si-ti va plange trupul mort. Ai fost primul care a sarutat-o…nu te va da uitarii.
El: (oftand) Acum ma duc…Sper sa ma iertati, v-am iubit pe toti!
Doctorul din ambulanta: Haideti baieti, ultima incercare… Nu-i e sortit sa moara acum, e tanar.
Asistenta: S-a stins, am facut tot ce-am putut domnule doctor. Sa-l ajute Dumnezeu, de-acum doar El il va putea salva.
Doctorul: Era tanar…nu trebuia sa se sinucida. N-a lasat decat un mic bilet pentru o oarecare fata. Isi cere scuze…
Tu: Inspira senzatiile si nu va mai trebui sa-ntelegi decat lumina.
Eu: Si cum pot face asta?
Tu: Trebuie sa iubesti.
Eu: Imposibil…
Tu: Esti pierdut pe veci.
Eu: Asa m-am nascut, fara de speranta.
Tu: Asa ai ajuns.
Eu: N-am dorit asta. Am dorit doar sa raman copil.
Tu: Si ce s-a intamplat?
Eu: L-au ucis cu secunde si cu mii de clipe reci. Acum am ramas doar eu…
Tu: Trist…
(clipe de liniste)
Eu: Spune-mi cine esti!
Tu: Eu sunt copilul din tine, priveste-ma, am crescut.
Eu: Nu se poate…
Tu: Aminteste-ti clipele de ratacire prin parcuri parasite si pe drumuri murdare, aminteste-ti momentele de zambet si de lacrima…aminteste-ti prima iubire si-atunci iti vei aminti de mine.
Eu: Nu vreau sa-mi amintesc nimic din toate acestea. Vreau sa creez din nou acele minute, doar atat…
Discutii despre cuvinte se-nsira dramatic, De-a lungul a mii de ore fara de respir. Gheata se-asternuse deja pe suflul anarhic, Nelasand spatiu puritatilor stranse de-un fachir.
Ce demodata a ajuns gandirea si simtirea. Odata sacre parti ale omului arhaic, Acum doar slabiciuni dispretuite in marea Dezgustului dintr-un suflet demonic.
Tin sa mentionez ca toate pozele de pe blog sunt realizate de catre buna mea prietena Umbra (a.k.a. Alexa Loredana) fara de ajutorul careia nu as fi reusit sa realizez acest blog...De aceea doresc sa ii multumesc in mod public pentru ajutorul oferit.