Camera goala a ajuns.
Peste nisipul scurs incet,
Nicicand ea nu a plans.
A fulgerat c-un scancet
De noapte si de amintire,
Si doar atat…
N-a vrut sa-si verse trupul.
N-a vrut sa-si spuna suflul.
N-a vrut sa-si planga buzele.
N-a vrut sa-si arunce bratele,
Peste-ale lui promisiuni.
Camera de ceara e goala,
Si-nauntru semineul arde
Oase si sange pline de boala.
Linistea incet se-ntinde,
Iar camera se topeste,
Lasand in urma cadavre
De vorbe demult moarte.
Camera-ncet dispare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu