Niciodata…atunci,…acum
Cuvantul nu se va transforma in fum
Rascolit de suvoiul cald al lunii,
Fiindca de aici vedem sfarsitul lumii.
Si-mi pare ca sfarsitul e-nceput
De noi, prin lanturi de copil mut
Ce-ti jura, in somn, atingerea frunzei.
Ah, totul ii datorez muzei.
superba prima strofa
RăspundețiȘtergeredar totusi ma gandesc ca e o iluzie treaba asta cu fiecare sfarsit e un nou inceput,imi pare ca niciodata nu scapi de sfarsitul ala,e doar o prelungire.