Doamne, cat de frumos era rasaritul din ape…
Sublim moment de renastere pe tarmul marii,
Acolo unde se-ntalnesc iubitele eterne clipe,
Printre secundele rapite de-un pirat al sortii.
In zare se vad umbre de zambet vechi,
Sunt ale tale urme ramase demult pe cer
Din vremuri cu raze si saruturi stravechi,
Cand ganduri albe aveam, si-un soare sincer.
Acum inchide-ti ochii si-asculta-mi sufletul
Cum iti ingana-ncet o romanta prafuita
Si minte-mi simturile, apoi, cu sarutul
Promis odinioara, printre petale de soapta.
Lasa-ma sa-ti cuprind corpul plin de nisip…
Lasa-ma sa-ti sarut incet fruntea calda…
Lasa-ma sa-ti sorb lacrimile varsate odinioara…
Lasa-ma sa te iubesc…
speachless :X una din poeziile mele preferate
RăspundețiȘtergere