Stam…
Culcati peste timp, peste distante,
Fiindca-n secunda reala ne scufundam
In senzatia ireala de excitare a balantei.
Tremuri…
Cuprinsa de fiorul cuprinzator al eternitatii,
Suntem in nori, suntem sub ape, nu vom muri,
Ci vom trai prin neterminatele sonate ale vietii.
frumos :)
RăspundețiȘtergerece dragut:D:D
RăspundețiȘtergeretrebe vara pentru asta,si se pare ca nu mai vine odata
nu neaparat vara...ci viata.
RăspundețiȘtergereviata isi bate pulsul prin fiecare ventricul si artera, dar unii le au improscate cu infime doze din trecut astfel el se repercuteaza si in prezent si in viitor mai mult decat ar trebui...pt mine fiecare maine a ajuns sa implore un avant zilei de ieri...anyway faina poezie:)
RăspundețiȘtergeresteph?:)
RăspundețiȘtergerecam asa ceva
RăspundețiȘtergere