sâmbătă, 28 februarie 2009

1+1


Stam…

Culcati peste timp, peste distante,

Fiindca-n secunda reala ne scufundam

In senzatia ireala de excitare a balantei.


Tremuri…

Cuprinsa de fiorul cuprinzator al eternitatii,

Suntem in nori, suntem sub ape, nu vom muri,

Ci vom trai prin neterminatele sonate ale vietii.

6 comentarii:

  1. ce dragut:D:D
    trebe vara pentru asta,si se pare ca nu mai vine odata

    RăspundețiȘtergere
  2. viata isi bate pulsul prin fiecare ventricul si artera, dar unii le au improscate cu infime doze din trecut astfel el se repercuteaza si in prezent si in viitor mai mult decat ar trebui...pt mine fiecare maine a ajuns sa implore un avant zilei de ieri...anyway faina poezie:)

    RăspundețiȘtergere