joi, 26 martie 2009

Un Copil



Priviri mucegaite se-arunca asupra mea.

In clestarul de beton rece pierdut-am eu un zambet.

O lacrima sangerie se scurge din venele seci.

Un copil ce-a uitat ce-nseamna un raset-

Fuge.


Din spate-i urmarit de un cosmar demonic,

Ce gheare din tabla intinde spre carnea-i frageda.

Si fuge, si fuge…zadarnic.

Din mantia neagra pumnalul apare, privirea-i e uda-

De sange.


Pamantul e rece, copilul este-n genunchi.

Cosmarul se-apropie calm, copilul este-n genunchi.

Gatu-i atinge cu lama, inima-i tresalta incet.

“Ai sa mori copile. Corpul iti va putrezi printre fiare vechi.”


Baiatul plange jalnic, cosmarul rade cu sete.

“Ai sa mori copile, dar nu de mana mea.

Acum ridica-te…nicicand nu-ngenuchea.”

Ochii albastri ii sclipesc, copilul zambeste.

2 comentarii:

  1. ciudate imagini in poezia asta...si interesant spus : venele seci..nu m am gandit niciodata la asocierea asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi era dor sa iti citesc poeziile.Felicitari!!
    Ai scris niste constructii interesante in poezia asta.:)
    Eu nu prea am scris,decat prostii in ultimul timp...nu am mai avut puterea necesara...

    RăspundețiȘtergere