Sunet de tobe si sunet de trompeta si sunet de corn si sunet de…
Liniste.
Murit-a un
Fiinta i s-a restrans intr-un atom
De fum.
Si ploua natang…
Si ploua rece…
Si ploua natang….
Un convoi de trei
Peste-un poet.
Si-n zbor de suflet
Se sfarma o lacrima de copil
Ce scena o priveste
Si ploua rece…
Si pamantul e rece,
Sicriul il strange, sicriul crapa,
Si ploua rece…
Un cadavru zace-ntr-o balta si sapa
In pamantul rece…
E singur in noroi,
Poetul zace-n gunoi.
Copilul plecase demult.
Si ploua rece…
Si ploua natang…
ma bucur de fiecare data cand intru pe blog sa observ o postare noua la tn,e asa ca o doza de poezie pe care o pot lua fara prea multe eforturi.
RăspundețiȘtergerekeep up the good work!
-ploua rece...ploua natang-
RăspundețiȘtergereintr'adevar ploua...ploua si iar ploua...si tot ploua...dar de ce ploua asa cum ploua?!...mda...iarasi ne ploua...
si cand scriam nu ploua...poate a citit careva de sus poezia
RăspundețiȘtergerenu era vorba ca ploua de'a dreptul in poezia ta...ci atunci cand o citeam, la mine ploua cu galeata...si ca de'obicei eu vorbesc pe langa text, pt ca fiecare scriere trezeste sau marcheaza ceva pt fiecare cititor in parte...
RăspundețiȘtergere