miercuri, 4 martie 2009

Un Poet


Sunet de tobe si sunet de trompeta si sunet de corn si sunet de…

Liniste.


Murit-a un Om,

Fiinta i s-a restrans intr-un atom

De fum.

Si ploua natang…

Si ploua rece…

Si ploua natang….

Un convoi de trei frunze trece

Peste-un poet.

Si-n zbor de suflet

Se sfarma o lacrima de copil

Ce scena o priveste

Si ploua rece…


Si pamantul e rece,

Sicriul il strange, sicriul crapa,

Si ploua rece…

Un cadavru zace-ntr-o balta si sapa

In pamantul rece…


E singur in noroi,

Poetul zace-n gunoi.

Copilul plecase demult.

Si ploua rece…

Si ploua natang…

4 comentarii:

  1. ma bucur de fiecare data cand intru pe blog sa observ o postare noua la tn,e asa ca o doza de poezie pe care o pot lua fara prea multe eforturi.
    keep up the good work!

    RăspundețiȘtergere
  2. -ploua rece...ploua natang-
    intr'adevar ploua...ploua si iar ploua...si tot ploua...dar de ce ploua asa cum ploua?!...mda...iarasi ne ploua...

    RăspundețiȘtergere
  3. si cand scriam nu ploua...poate a citit careva de sus poezia

    RăspundețiȘtergere
  4. nu era vorba ca ploua de'a dreptul in poezia ta...ci atunci cand o citeam, la mine ploua cu galeata...si ca de'obicei eu vorbesc pe langa text, pt ca fiecare scriere trezeste sau marcheaza ceva pt fiecare cititor in parte...

    RăspundețiȘtergere