Urlete agonizante sfasie linistea.
Durere se-ascunde-n orasul pustiu,
Strazile-s ude, ploua adanc,
Iar versu-mi e sangeriu.
E frig aici, geamul e spart.
In odaia goala goala vantul
Schimonoseste chipurile noastre.
In intuneric ne-mpartim sarutul.
Sterge-ti lacrimile amare
Si-ascunde-ti fruntea in palmele mele.
Lasa-ma sa-ti incalzesc buzele
Cu vorbe culese din Baudelaire.
In strada o mama plange,
Si lasa in urma-i covor de sange,
Cu-al ei copil mort in brate fuge,
In strada o mama plange.
Dincolo de fereastra e o lume pe care n-o mai recunosc. E plina de verde crud - verde a la primavara, totusi, persoanele sunt altele. Mai gri, mai posomorate ... unde le este viata?!
RăspundețiȘtergereS-o fi ratacit printre frunzele cazute asta toamana?!
:)
Frumoase versuri!
Mersi mult.
RăspundețiȘtergereLe-a fost rapita de oras