Valuri spumoase se rasfrang pe-al tau trup
De ceara.
Cicatricile-ti adanci se scurg in apa marii
Murdara.
Scoicile canta amurgul violet al marii
In
Asculta cum vantul ingana patetic o romanta
Tie inchinata.
Chitara-mi rosteste ragusit silabele uitate
In cufarul de stejar.
Intinde-te iubito-n nisipul pagan
Saruta-ma amar.
amurg violet
RăspundețiȘtergereE interesanta combinatia de cuvinte pe care ai folosit-o in strofa a doua.E ca si cum as citi poeziile unui Bacovia din zilele noastre...
RăspundețiȘtergereFoarte frumos transmis mesajul,cu toate ca frumosul are alte viziuni si alte perspective in versurile scrise de tine.E asemenea acelei stari in care traim atat de profund o clipa incat am alege bucurosi moartea (asta daca am putea alege) pentru a putea pastra pentru eternitate gustul ei.
Multumesc Diana...mie imi place Bacovia, dar nu vreau sa il copiez. E inevitabil sa nu iau cate ceva de la el
RăspundețiȘtergere