In santuri se descompun cadavre.
Viermi albi rod carnea ranceda
Lasa in urma doar urme de scuipat veninos.
O lacrima se scurge sangeranda.
In santuri se descompun cadavre
Ce emana iz de carne moarta.
Ochii li se scurg din orbitele adanci
Si se prelinge zer de voma uscata.
In santuri se descompun cadavre
Cu pielea strapunsa de oase.
Hainele-s prefacute-n franjuri.
Din stomacuri zboara muste scarboase.
In santuri se descompun cadavre.
Limbile atarna molatec peste dintii cariati.
Un corb solitar smulge o halca de carne
Si zboara, lasandu-ma singur printre decedati.
In santuri se descompun cadavre.
citind poezia mi a venit un singur cuvant in minte:sfasiere..poate era si starea mea de vina...
RăspundețiȘtergerema sperii
RăspundețiȘtergereEvil me
RăspundețiȘtergereIti multumesc de comentarii... :) Te mai astept si cu alte vizite.
RăspundețiȘtergereseamana cu poezia lui Baudelaire..
RăspundețiȘtergereDa....seamana cu poezia "Hoitul" a lui Baudelaire,doar ca aia e mai bogata in amanunte parca...
RăspundețiȘtergere