Cu negru am colorat chipul tau
Alb si perfect,
Iubito, zambeste-mi infect.
Parul ti l-am impletit cu scrum
Adunat din sicrie deschise.
Parul ti l-am impletit cu scrum
Ramas din ale mele oase.
Carnea-ti atarna rece,
Stai tacuta-n racla murdara,
De panza, cu mii de paianjeni hidosi.
Sperand la iubirea sacra.
Coastele se ivesc prin rochia alba,
Orbitele-ti sunt goale si cavernoase,
Nu vreau sa te plang, nu vreau…
Ah, iubita mea…morman de oase.
iti citesc poeziile de ceva vreme..si cred ca e timpul sa recunosc ca m.am indragostit nebuneste de felul cum te joci cu emotiile prinse in cuvinte..genial
RăspundețiȘtergerecam simbolist copilul din tine...
RăspundețiȘtergereBacovia, Baudelaire like?..:)
Apropo, ce aparat are prietena ta, Umbra?
Foloseste telefonul mobil 1.3 megapixeli
RăspundețiȘtergerePerfect! :| e cea mai tare poezie a ta.
RăspundețiȘtergere@a sinphul glee
RăspundețiȘtergereOk...am rosit(sincer).