luni, 6 aprilie 2009

Fata din Sicriu


Cu negru am colorat chipul tau

Alb si perfect,

Iubito, zambeste-mi infect.


Parul ti l-am impletit cu scrum

Adunat din sicrie deschise.

Parul ti l-am impletit cu scrum

Ramas din ale mele oase.


Carnea-ti atarna rece,

Stai tacuta-n racla murdara,

De panza, cu mii de paianjeni hidosi.

Sperand la iubirea sacra.


Coastele se ivesc prin rochia alba,

Orbitele-ti sunt goale si cavernoase,

Nu vreau sa te plang, nu vreau…

Ah, iubita mea…morman de oase.

5 comentarii:

  1. iti citesc poeziile de ceva vreme..si cred ca e timpul sa recunosc ca m.am indragostit nebuneste de felul cum te joci cu emotiile prinse in cuvinte..genial

    RăspundețiȘtergere
  2. cam simbolist copilul din tine...
    Bacovia, Baudelaire like?..:)

    Apropo, ce aparat are prietena ta, Umbra?

    RăspundețiȘtergere
  3. Perfect! :| e cea mai tare poezie a ta.

    RăspundețiȘtergere