marți, 21 aprilie 2009

Sarutand Frunze


Pielea din frunze-i era sa stii.

Am vazut-o astazi prin parc, se plimba si se-oprea la fiecare copac ce-i iesea in cale si-l saruta.

Le saruta scoarta, le saruta frunzele…si la final ii imbratisa.

Iar eu stateam ascuns, printre umbre de ochi si priviri de flori.

O priveam uimit…

La-nceput n-am inteles sarutarile ei. Erau absurde, erau neintelese, erau doar ale ei…

Corpul ii era mladios, era feminin, era perfect iar parul ii mangaia soldurile fine.

Nu i-am vazut ochii, nici chipul, dar cand pasea, lacrimi de safir lasa-n urma.

3 comentarii:

  1. ai conturat-o frumos
    "corpul ii era mladios,era feminin,era perfect iar parul ii mangaia soldurile fine."
    e de recitit !
    bv.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna seara, iubite... te-astept ca si cand numai dragostea noastra ar fi pe pamant
    Mai presus de mariri, de caderi, de cuvant...
    hmm cred ca asta exprima mai bine ce voiam sa iti spun.

    RăspundețiȘtergere